ÎCCJ, decizie (scj.ro #84853)

Condiționarea restituirii unui imobil în natură de rambursarea sumei reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995. Legalitate. Legea nr. 247/2005, din Titlul VII, art. 21 Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor Despăgubiri Hotărâre judecătorească. Dispozitiv Imobil. Restituire în natură obligație corelativă Este legală inserarea în conținutul unei decizii a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor a unei prevederi privind condiționarea restituirii unui imobil în natură de rambursarea sumei reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995, chiar dacă hotărârea judecătorească al cărei dispozitiv a fost pus în aplicare prin emiterea acestei decizii nu prevede o astfel de condiționare.

Din Normele de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că obligația restituirii în natură și obligația corelativă de rambursare a sumei reprezentând despăgubirea primită sunt simultane, astfel încât este firesc ca prin aceeași decizie să fie prevăzute toate obligațiile ce se referă la imobilul ce face obiectul deciziei, neexistând nici un impediment legal pentru a nu se proceda astfel. Decizia 3892 din 6 iulie 2011 Reclamanta TM a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei de restituire în natură nr. 7901/23 martie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de restituire în natură, care să conțină datele corecte de identificare a imobilului care s-a restituit, respectiv imobilul cu nr. top 1242/2 nr. cad.

12050/2. Decizia de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010 a fost emisă la Comisia Centrală în aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 din dosarul civil nr. 909/33/2009 prin care s-a prevăzut obligația emiterii în favoarea reclamantei TM a dispoziției de restituire în natură a cotei e 3/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, Str. XY. Cu decizia de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010, reclamanta s-a prezentat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, BCPI Cluj - Napoca, solicitând îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, însă a primit încheierea de respingere nr. 64928 cu motivarea că imobilul a fost greșit identificat cu datele de carte funciară, situație juridică actuală fiind diferită de aceea de la data preluării abuzive.

Reclamanta a mai susținut că, în dosarul aflat la Comisia Centrală sub nr. 5235/CC/2005 se găsesc toate actele care dovedesc situația actuală a cotei de 3/8 parte din imobilul din str. XY. Prin sentința civilă nr. 358/7 iulie 2009 din dosarul civil nr. 909/33/2009, irevocabilă, a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și cu deținătorul anterior al imobilului RADP Cluj Napoca, care au fost obligați la predarea imobilului și la emiterea deciziei de restituire. În dispozitivul sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 obligația de a se emite decizia de restituire în natură a cotei de 3/8 parte din imobil nu este condiționată de restituirea despăgubirilor , actualizate.

Prin întâmpinarea formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de reclamantă la Decizia nr. 7901123.03.2010 Prin sentința civilă nr. 343 din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: 1) a respins excepția lipsei procedurii prealabile 2) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta TM și, în consecință, a anulat în parte decizia de restituire în natură nr. 7901/23.03.2010 în sensul că: - a înlăturat din cuprinsul art. 2 din decizie mențiunea „condiționat de restituirea sumei de 457.677.360 ROL, actualizată cu indicele de inflație, încasată la data de 15 iunie 2000, astfel cum reiese din adresa emisă de DGFP Cluj”, și a stabilit, în detaliu, datele de identificare ale imobilului ce se restituie în natură, prevăzute la art. 1 din decizie; 3) a respins cererea de emitere a unei noi decizii de restituire.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile s-a reținut că reclamanta a îndeplinit această procedură , întrucât aceasta a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat „memoriu” care constituie plângere prealabilă. În ceea ce privește fondul dreptului s-a reținut că dreptul reclamantei de restituire în natură nu poate fi pus în discuție, el fiind consacrat irevocabil prin sentința civilă nr. 358/2009 a Curții de Apel Cluj. În baza acestei sentințe a fost emisă decizia nr. 7901/23 martie 2010. Față de împrejurarea că în prezent imobilul are alte date de identificare, cererea reclamantei , reține instanța de fond, este justificată, în contextul în care decizia nr. 7901/2010 este un înscris autentic și reprezintă titlul de proprietate al reclamantei.

Cât privește condiționarea restituirii sumei de 457677 360 ROL, actualizată cu indicele de inflație încasată în data de 15 iunie 2000, s-a reținut că o astfel de obligație nu a fost impusă prin sentința civilă nr. 358/2009 așa încât s-a dispus înlăturarea ei din cuprinsul deciziei de restituire nr. 7901/23 martie 2010, menționându-se că acest lucru nu echivalează cu pierderea dreptului pârâtei de a valorifica această creanță printr-un demers separat și nu prin intermediul procedurii de emitere a deciziei de restituire. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive , respectiv argumente: - instanța de fond în mod greșit a indicat obiectul acțiunii ca fiind „executarea sentinței civile nr. 358/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj , în executarea căreia a fost emisă decizia nr. 7901/2010”.

Obiectul prezentei acțiuni este, de fapt, contestația la decizia emisă de Comisia Centrală , întemeiată pe art. 19 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii; - în mod greșit instanța de fond a înlăturat obligația restituirii sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație, această obligație rezultând din prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și oct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: „(1) Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivata va proceda la restituirea acestuia.

(2)Decizia de restituire în natură astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată. Norme metodologice: 21.