ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2006

Deliberând asupra recursului de față:

Prin notificarea din 13 februarie

2002 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului

Țicleni, județul Gorj, numiții T.A., T.M. și D.T. au solicitat despăgubiri în

sumă de 92.477.000 lei pentru o moară țărănească care a aparținut autorului

comun, T.D., bun preluat abuziv în perioada 1948-1951 de autoritățile vremii și

predată fostei Î.R.M. Târgu Jiu.

Prin dispoziția nr. 95 din 8 martie

2002 Primarul orașului Țicleni, județul Gorj a respins solicitarea persoanelor

îndreptățite cu motivarea că moara țărănească, ce face obiectul notificării, nu

figurează în evidențele primăriei și că bunul a fost preluat prin

procesul-verbal din data de 1 august 1951 de Î.R.M., întreprindere care în

prezent nu mai există. Prin dispoziție s-a recomandat solicitanților să procedeze

conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1072001.

La data de 29 aprilie 2002

reclamanții T.A., T.M. și D.T. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligat să-i despăgubească pentru moara țărănească preluată de la

autorul T.D., conform procesului-verbal din 10 august 1951, bun constituit

dintr-un motor pe benzină de 25 C.P. marca G. și construcție compusă din două

camere, în care se găseau motorul, pietrele și magazia cu cereale.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 268 din 5 noiembrie 2002, a

admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri civile

în sumă de 116.102.581 lei.

În motivarea soluției s-a arătat că

în mod legal reclamanții au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, întrucât unitatea deținătoare a bunului nu a putut fi

identificată, iar valoarea totală a despăgubirilor a fost stabilită pe cale de

expertiză.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de D.G.F.P. Gorj, în numele și pentru pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, care, prin decizia nr. 62 din 28 martie 2003, a schimbat hotărârea

atacată în sensul că s-a constatat valoarea imobilului la suma de 116.102.581

lei, la care se vor calcula despăgubirile în echivalent bănesc conform legii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât reclamanții T.A., T.M. și D.T., cât și D.G.F.P. Gorj, în

numele pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Reclamanții au criticat hotărârea

recurată sub cuvânt că greșit s-a constatat doar valoarea actuală a

despăgubirilor reprezentând echivalent al imobilului și că trebuia obligat

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata acestor despăgubiri

bănești.

Pârâtul a criticat hotărârea dată în

apel pe motiv că măsurile reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor

bănești se pot stabili numai în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 10/2001 [art.

19 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (4), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (6),

art. 27 alin. (4)], or, reclamanții nu se găsesc în aceste situații, astfel că

ei nu au vocație la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor

bănești.

Recursul pârâtului este fondat.

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul

Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat

termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea

primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau,

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta

lege”.

Întrucât unitatea deținătoare a

bunului, după preluarea lui de către stat, nu a putut fi identificată și

întrucât nemișcătorul (moara țărănească) nu mai există și pe cale de consecință

restituirea lui în natură nu este posibilă, forma măsurilor reparatorii nu o

reprezintă despăgubirile bănești, cum greșit a decis instanța de apel, ci

măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 10 alin. (1) și art. 10

din Legea nr. 10/2001 la care sunt îndreptățiți reclamanții.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul pârâtului, va fi modificată, în parte, decizia dată în apel în sensul

de a se constata că valoarea imobilului pentru care reclamanții au dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent este de 116.102.581 lei, urmând a fi

menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

Având în vedere că reclamanții au

solicitat reformarea deciziei dată în apel în sensul obligării Statului Român

la despăgubiri bănești, pentru aceleași considerente, recursul declarat de ei

se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Gorj în numele pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei nr. 62 din 28 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,

pe care o modifică în parte, în sensul că se constată că valoarea imobilului

pentru care reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent este

de 116.102.581 ROL. Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanții T.A., T.M. și D.T. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 februarie

2006.