ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2006

Deliberând asupra recursului de față: Prin notificarea din 13 februarie 2002 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Țicleni, județul Gorj, numiții T.A., T.M. și D.T. au solicitat despăgubiri în sumă de 92.477.000 lei pentru o moară țărănească care a aparținut autorului comun, T.D., bun preluat abuziv în perioada 1948-1951 de autoritățile vremii și predată fostei Î.R.M. Târgu Jiu. Prin dispoziția nr. 95 din 8 martie 2002 Primarul orașului Țicleni, județul Gorj a respins solicitarea persoanelor îndreptățite cu motivarea că moara țărănească, ce face obiectul notificării, nu figurează în evidențele primăriei și că bunul a fost preluat prin procesul-verbal din data de 1 august 1951 de Î.R.M., întreprindere care în prezent nu mai există.

Prin dispoziție s-a recomandat solicitanților să procedeze conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1072001. La data de 29 aprilie 2002 reclamanții T.A., T.M. și D.T. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i despăgubească pentru moara țărănească preluată de la autorul T.D., conform procesului-verbal din 10 august 1951, bun constituit dintr-un motor pe benzină de 25 C.P. marca G. și construcție compusă din două camere, în care se găseau motorul, pietrele și magazia cu cereale. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 268 din 5 noiembrie 2002, a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri civile în sumă de 116.102.581 lei.

În motivarea soluției s-a arătat că în mod legal reclamanții au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât unitatea deținătoare a bunului nu a putut fi identificată, iar valoarea totală a despăgubirilor a fost stabilită pe cale de expertiză. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de D.G.F.P. Gorj, în numele și pentru pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 62 din 28 martie 2003, a schimbat hotărârea atacată în sensul că s-a constatat valoarea imobilului la suma de 116.102.581 lei, la care se vor calcula despăgubirile în echivalent bănesc conform legii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții T.A., T.M.

și D.T., cât și D.G.F.P. Gorj, în numele pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Reclamanții au criticat hotărârea recurată sub cuvânt că greșit s-a constatat doar valoarea actuală a despăgubirilor reprezentând echivalent al imobilului și că trebuia obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata acestor despăgubiri bănești. Pârâtul a criticat hotărârea dată în apel pe motiv că măsurile reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești se pot stabili numai în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 10/2001 [art. 19 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (4), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (6), art. 27 alin. (4)], or, reclamanții nu se găsesc în aceste situații, astfel că ei nu au vocație la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești.

Recursul pârâtului este fondat. Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege”.

Întrucât unitatea deținătoare a bunului, după preluarea lui de către stat, nu a putut fi identificată și întrucât nemișcătorul (moara țărănească) nu mai există și pe cale de consecință restituirea lui în natură nu este posibilă, forma măsurilor reparatorii nu o reprezintă despăgubirile bănești, cum greșit a decis instanța de apel, ci măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 10 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 la care sunt îndreptățiți reclamanții. Față de cele ce preced, se va admite recursul pârâtului, va fi modificată, în parte, decizia dată în apel în sensul de a se constata că valoarea imobilului pentru care reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent este de 116.102.581 lei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

Având în vedere că reclamanții au solicitat reformarea deciziei dată în apel în sensul obligării Statului Român la despăgubiri bănești, pentru aceleași considerente, recursul declarat de ei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.G.F.P. Gorj în numele pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 62 din 28 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că se constată că valoarea imobilului pentru care reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent este de 116.102.581 ROL. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții T.A., T.M. și D.T. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.