ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 februarie 2002, K.M. a cerut, în contradictoriu cu pârâtul P.C., constatarea nulității absolute a căsătoriei pe care acesta a încheiat-o la 12 martie 1998 cu S.(C.)P. al cărei discernământ era abolit din cauza demenței Alzheimer, căsătorie înregistrată la Primăria Timișoara, starea civilă, sub nr. 259 din aceeași dată. În motivarea acțiunii reclamanta arată că după ce, prin contractul de rentă viageră autentificat sub nr. 26504/22 mai 1995, S.C. i-a transmis nuda proprietate asupra imobilului ei (ap.1) din Timișoara, și după ce, la 12 martie 1998 s-a căsătorit cu pârâtul, la 3 februarie 1999 aceasta a introdus acțiune în constatarea nulității contractului de rentă viageră, acțiune continuată după decesul ei de soțul supraviețuitor, pârâtul în cauză.

Întrucât sentința pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care acțiunea a fost respinsă, a fost schimbată în apel, soluție menținută și în recurs, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității contractului de rentă viageră, pârâtul, în calitate de moștenitor al defunctei soții și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară apoi a înstrăinat imobilul. Ulterior, pe calea unei contestații în anulare, admisă prin decizia civilă nr. 190 din 26 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a obținut desființarea hotărârilor date în apel și recurs și menținerea sentinței civile nr. 406 din 11 ianuarie 2000 a Judecătoriei Timișoara prin care a fost respinsă acțiunea în constatarea nulității contractului de rentă viageră.

Ca urmare, reclamanta a formulat acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare a mobilului de către pârât și a certificatului de moștenitor obținut de acesta în care imobilul a fost inclus în masa succesorală lăsată de defunctă, cu consecința rectificării mențiunilor din cartea funciară. Atât în acest litigiu cât și în actele existente între părți, susține reclamanta, pârâtul își exercită cu rea credință drepturile procesuale solicitând din nou constatarea nulității contractului de rentă viageră, abuzând de calitatea procesuală dobândită prin căsătoria cu defuncta P.(C.)S. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 616 din 14 iunie 2002, a respins acțiunea, această soluție fiind confirmată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 146/A din 20 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de reclamante.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că, deși acțiunea în constatarea nulității căsătoriei poate fi invocată de orice persoană interesată, interesul reclamantei în cauză nu este demonstrat din moment ce ea a triumfat în acțiunea în anularea contractului de rentă viageră introdusă de S.(C.) P., care a fost respinsă. Împotriva deciziei pronunțate în apel reclamanta a declarat recurs reiterând susținerile formulate în acțiune și pe tot parcursul dezbaterilor. Recursul nu este fondat. Din expunerea rezumată a actelor și lucrărilor dosarului se constată, astfel cum în mod corect au reținut instanțele, că, în adevăr, eventuala constatare a nulității căsătoriei pârâtului cu S.(C).P.

nu ar avea efecte în patrimoniul reclamantei neavând consecințe asupra dreptului pe care aceasta l-a dobândit prin contractul de rentă viageră încheiat înaintea căsătoriei a cărui valabilitate a fost confirmată prin hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu cu defuncta și soțul ei, hotărâre irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat. Drept urmare, în procesele în curs de judecată în care sunt împietate părțile, reclamanta are posibilitatea să-și demonstreze nevinovăția, respectiv inexistența infracțiunilor de fals în declarații și înșelăciune pentru care este cercetată penal la cererea pârâtului și să dovedească în același timp reaua credință a acestuia atât în procesele civile cât și în eventualul proces penal.

Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K.M. împotriva deciziei nr.146/A din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.