ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5987/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

sub nr. 2804 din 22 octombrie 2003, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe

pârâții R.M. și M.R., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare,

autentificat prin încheierea notarială nr. 80 din 5 martie 2002, cu revenirea

la situația anterioară în cartea funciară.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că pe de o parte nu a primit prețul stipulat în contract, iar pe de

altă parte consimțământul său a fost viciat prin dol, respectiv datorită manipulărilor

pârâților care au reușit să-l aducă într-o stare avansată de ebrietate nu a

putut citi și înțelege actul pe care l-a semnat. De asemenea, defuncta sa soție

era știutoare de carte și putea semna actul chiar dacă era bolnavă, nefiind

justificată aplicarea amprentei degetului la locul semnăturii, la rubrica

corespunzătoare în contractul de vânzare-cumpărare.

În realitate, s-au înțeles cu

pârâții să încheie un act de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și

uzufruct viager, întrucât la acea dată soția sa era bolnavă și necesita

îngrijiri sporite.

Prin sentința civilă nr. 2717 din 10

decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, s-a respins acțiunea

civilă formulată de reclamant, cu motivarea, în esență că nu sunt îndeplinite

condițiile legale prevăzute de art. 953–961 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a declarat apel, în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În apel, în virtutea caracterului

devolutiv, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, fiind audiați la

propunerea reclamantului M.C. martorii D.E. și L.L. iar la propunerea pârâților

martorul B.I.D.

Instanța, față de susținerile

părților, obiectul cauzei și actele medicale depuse în cauză a dispus din

oficiu efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul de Medicină Legală

Timișoara ale cărei concluzii sunt depuse la dosar.

Prin decizia civilă nr. 1875

pronunțată în ședință publică din 16 septembrie 2004 Curtea de Apel Timișoara a

admis apelul declarat de reclamantul M.C. în contradictoriu cu intimații R.M.

și M.R. a schimbat în tot sentința civilă în sensul că a admis acțiunea civilă

formulată de reclamantul M.C. și a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public P.S. din comuna Teregova,

județul Caraș-Severin sub nr. 80 din 5 martie 2002 prin care defuncta M.M. și

soțul M.C. au vândut pârâților R.M. și M.R. imobilul înscris în C.F. 148 Băile

Herculane, nr. top 23/b/a, loc de casă în intravilan cu casa nr. 15 de 264 mp

cu reținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor M. Instanța

a dispus restabilirea situației anterioare de C.F. în sensul radierii dreptului

de proprietate al pârâților și înscrierea dreptului de proprietate al

reclamantului M.C. și al defunctei sale soții.

Pârâții au fost obligați să

plătească reclamantului suma de 11.546.000 lei cheltuieli de judecată la fond

și apel.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a analizat în cauză și a concluzionat că hotărârea instanței

de fond dată cu încălcarea art. 953 și art. 977 C. civ. Instanța a apreciat că

în speță, a operat o eroare asupra cauzei (falsitatea cauzei), raportul de

expertiză întărind această concluzie, prin indicarea faptului că, pe fondul

unui discernământ mult diminuat sau abolit, a putut apare și un viciu de

consimțământ.

Împotriva acestei hotărî au declarat

recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în

drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că motivarea în fapt și în drept a acțiunii este dolul și eroarea,

nu lipsa discernământului și nici fraudarea legii, iar instanța nu s-a

pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, acțiunea în anularea fiind personală, cel puțin cu privire la

cota parte referitoare la soția reclamantului, defuncta M.M.

Recurenții susțin că această

excepție împreună cu excepția prescripției acțiunii în baza art. 9 alin. ultim

din Decretul-lege nr. 167/1968 au fost invocate și în apel, ambele excepții

fiind de ordine publică și instanța nu le-a pus în discuția părților și nu s-a

pronunțat asupra lor.

Se mai susține că expertiza

psihiatrico-legală a fost efectuată în baza unor fișe medicale necompletate și

a unor declarații de martori contradictorie, iar instanța de apel a ignorat

cererea de efectuare a unei noi expertize.

Pe fondul cauzei, recurenții susțin

că instanța de apel a interpretat greșit probele, ignorând și înlăturând fără

motiv declarația medicului de familie, reținând în mod greșit eroarea asupra

cauzei actului încheiat și faptul că nu se poate face dovada achitării prețului,

dovadă care trebuia s-o facă pârâtul.

Recursul declarat este fondat.

Lipsa calității procesuale poate fi

invocată pe cale de excepția, o excepție pe care actualul Cod de procedură

civilă nu o consacră în mod expres.

Ținând cont de criteriile de

clasificare a excepțiilor procesuale, excepția lipsei calității procesuale

poate fi calificată drept o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă,

absolută. Ca atare, ea poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar

admiterea ei face de prisos cercetarea fondului.

La data de 9 septembrie 2004

recurenții au invocat atât excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului intimat cât și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Curtea nu s-a pronunțat asupra

excepțiilor invocate. Chiar dacă excepțiile erau formulate pentru prima dată în

apel, printr-o precizare a întâmpinării, fiind excepții de fond ele puteau fi

invocate și după prima zi de înfățișare în condițiile art. 294 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și art. 316 C. proc. civ. direct în apel.

În ședința publică de la aceeași

dată recurenții pârâți au solicitat efectuarea unei contraexpertize.

Este de principiu că instanța are

obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și de a

motiva pentru ce le admite sau le respinge în total sau în parte.

Respingerea nemotivată a cererii

pentru o nouă expertiză face ca hotărârea să fie nelegală, deoarece nu se poate

verifica rațiunea pentru care proba solicitată nu a fost admisă (art. 168 C.

proc. civ.).

Instanța trebuia să aprecieze asupra

pertinenței, utilității sau concludenței probei solicitate, față de concluziile

expertizei psihiatrico-legală, la punctul 2 existând o observație: din dosar

lipsește copia fișei de consultații ambulatorii de la mediul de familie,

lipsesc fișe de observație în extenso ale internărilor de la București, din

1993, de la Neurochirurgie Timișoara, din 1982 și din 2001 ca și de la

Oncologie Reșița din 2001-2002, de la Radioterapie Timișoara din 2002, aceste

copii ale foilor de observații fiind considerate pertinente în expertiza

medico-legale conform Normelor Procedurale privind efectuarea expertizelor,

constatărilor și altor lucrări medicale, aprobate de Ministerul Justiției și

Ministerul Sănătății și publicate în M. Of. partea I-a, nr. 459 din 19

septembrie 2000.

De asemenea, instanța de apel, în

conformitate cu art. 294 C. proc. civ. avea obligația să verifice dacă în calea

de atac exercitată reclamanții invocă o cauză nouă de anulare a contractului și

să aprecieze asupra acesteia.

În acțiunea introductivă,

reclamanții intimați au invocat două cauze de anulabilitate, respectiv nulitate

a contractului de vânzare cumpărare și anume: încheierea contractului prin

manopere dolosive din partea pârâților cumpărători și neplata prețului

vânzării.

Reclamanții au susținut că și-ar fi

dat consimțământul pentru încheierea contractului în alte condiții decât cele

menționate în cuprinsul actului, în sensul că au încheiat un contract de

vânzare-cumpărare care cuprindea, pe lângă clauza uzufructului viager și pe cea

a prestării, întreținerii de către cumpărători.

Recurenții susțin că instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea

actului de vânzare-cumpărare, iar instanța a constatat nulitatea absolută în

condițiile în care reclamantul nu și-a modificat acțiunea până la prima zi de

înfățișare.

Hotărârea pronunțată de instanța

apelului este nelegală și instanța de recurs va admite recursul și va casa

hotărârea și în temeiul art. 313 C. proc. civ. va fi trimisă cauza spre o nouă

judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată, Tribunalului

Caraș-Severin pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții R.M.

și M.R. împotriva deciziei nr. 1875 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, pentru judecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

iulie 2005.