ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5369/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 octombrie 2003, reclamanții A.I. și A.D. au

chemat în judecată pe pârâții A.I.I. și A.E., pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză, instanța de judecată să constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.1309 din 16 aprilie 2003

d către notarul public R.F.

Reclamanții au susținut că, prin

contractul menționat, au fost deposedați în mod ilicit, imoral, cu încălcarea

ordinii publice și a bunelor moravuri, de proprietatea asupra bunurilor înscrise

în acesta.

Astfel, reclamanții au constatat că

și-au pus semnătura pe un contract de vânzare–cumpărare, deși s-au înțeles cu

pârâții și au avut reprezentarea semnării unui contract de întreținere.

Prin sentința nr. 1437 din 23 martie

2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea, ca nefondată.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că în cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare a

cărui constatare a nulității se cere a fost înscris prețul și că acesta a fost

achitat.

În același contract este înserată

mențiunea privind citirea contractului anterior semnării și că părțile au

constatat că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de comun acord.

Reclamanții nu au făcut dovada

cauzei de nulitate invocată, iar consemnările menționate nu pot fi combătute

decât pe calea procedurii înscrise în fals.

Împotriva hotărârii primei instanțe

reclamanții au declarat apel, susținând că nu au fost asistați la semnarea

contractului în condițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, că au fost

transportați cu forța la notariat și forțați să semneze actul fără al citi, că

pârâții au pregătit această situație administrându-le în perioada anterioară

medicamente de tip drog, că au discernământul diminuat, că prețul nu a fost

achitat și că în realitate au intenționat să încheie un contract de

întreținere.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 1839/A din 17 septembrie 2004, a respins apelul ca

nefondat, cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat legal, în limitele

sesizării.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanții au declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Reinterând criticile formulate în

apel, reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor

pronunțate în cauză, în sensul admiterii și constatării nulității absolute a

contractului de vânzare–cumpărare...

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia dispozițiilor art.

1171-1174 C. civ. rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puțin aparent a fost

regulat întocmit, se bucură de prezumția de autenticitate.

Sub aspectul puterii doveditoare,

mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la fapte materiale

săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele

petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în

timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu

pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.

În contractul menționat (fila 3 din

dosarul de fond), notarul a constatat următoarea declarație făcută în fața sa

„Subsemnatele părți, declarăm că înainte de semnarea actului, am citit personal

cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde voinței și condițiilor

stabilite de noi părțile de comun acord, drept pentru care semnăm mai jos”.

Cum nu s-a cerut înscrierea în fals,

în mod judicios prima instanță a respins acțiunea reclamanților, cu această

motivare.

Sub același aspect al puterii

doveditoare, mențiunile făcute numai pe baza declarațiilor părților, cu

referire în cauză la plata prețului anterior semnării contractului în formă

autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi

autentice până la proba contrară.

Or, această probă nu a fost făcută

de către reclamanți.

Ca atare, respingând apelul și

menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre

legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de reclamanți, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub

aspectul acestor critici...

În apel reclamanții au invocat și

alte motive, vizând nulitatea relativă.

Or, în raport de dispozițiile art.

294 C. proc. civ., în mod judicios apelul a fost respins sub aspectul acestor

critici.

Este de reținut că, deși a reținut

judicios aspectul modificării neprocedurale a acțiunii în apel, instanța de

control a examinat totuși cauza și sub aspectul acestor motive, pe care le-a

găsit neîntemeiate, apreciere ce se constată a fi corectă.

Curtea va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții A.I. și A.D. împotriva deciziei nr. 1839A din 17

septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 iunie 2005.