ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5369/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 octombrie 2003, reclamanții A.I. și A.D. au chemat în judecată pe pârâții A.I.I. și A.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.1309 din 16 aprilie 2003 d către notarul public R.F. Reclamanții au susținut că, prin contractul menționat, au fost deposedați în mod ilicit, imoral, cu încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri, de proprietatea asupra bunurilor înscrise în acesta. Astfel, reclamanții au constatat că și-au pus semnătura pe un contract de vânzare–cumpărare, deși s-au înțeles cu pârâții și au avut reprezentarea semnării unui contract de întreținere.

Prin sentința nr. 1437 din 23 martie 2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea, ca nefondată. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că în cuprinsul contractului de vânzare–cumpărare a cărui constatare a nulității se cere a fost înscris prețul și că acesta a fost achitat. În același contract este înserată mențiunea privind citirea contractului anterior semnării și că părțile au constatat că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de comun acord. Reclamanții nu au făcut dovada cauzei de nulitate invocată, iar consemnările menționate nu pot fi combătute decât pe calea procedurii înscrise în fals.

Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanții au declarat apel, susținând că nu au fost asistați la semnarea contractului în condițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, că au fost transportați cu forța la notariat și forțați să semneze actul fără al citi, că pârâții au pregătit această situație administrându-le în perioada anterioară medicamente de tip drog, că au discernământul diminuat, că prețul nu a fost achitat și că în realitate au intenționat să încheie un contract de întreținere. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 1839/A din 17 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanță s-a pronunțat legal, în limitele sesizării. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanții au declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Reinterând criticile formulate în apel, reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii și constatării nulității absolute a contractului de vânzare–cumpărare... Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia dispozițiilor art. 1171-1174 C. civ. rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puțin aparent a fost regulat întocmit, se bucură de prezumția de autenticitate. Sub aspectul puterii doveditoare, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la fapte materiale săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.

În contractul menționat (fila 3 din dosarul de fond), notarul a constatat următoarea declarație făcută în fața sa „Subsemnatele părți, declarăm că înainte de semnarea actului, am citit personal cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde voinței și condițiilor stabilite de noi părțile de comun acord, drept pentru care semnăm mai jos”. Cum nu s-a cerut înscrierea în fals, în mod judicios prima instanță a respins acțiunea reclamanților, cu această motivare. Sub același aspect al puterii doveditoare, mențiunile făcute numai pe baza declarațiilor părților, cu referire în cauză la plata prețului anterior semnării contractului în formă autentică, fără a fi verificate personal de notar, sunt prezumate a fi autentice până la proba contrară.

Or, această probă nu a fost făcută de către reclamanți. Ca atare, respingând apelul și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamanți, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici... În apel reclamanții au invocat și alte motive, vizând nulitatea relativă. Or, în raport de dispozițiile art. 294 C. proc. civ., în mod judicios apelul a fost respins sub aspectul acestor critici. Este de reținut că, deși a reținut judicios aspectul modificării neprocedurale a acțiunii în apel, instanța de control a examinat totuși cauza și sub aspectul acestor motive, pe care le-a găsit neîntemeiate, apreciere ce se constată a fi corectă.

Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.I. și A.D. împotriva deciziei nr. 1839A din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2005.