ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2003

HOTĂRÂRE
30.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC M.I. SRL București, la 7 martie

2001, a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat a municipiului București, solicitând anularea

deciziei nr. 3 din 19 februarie 2001, prin care această autoritate a

administrației publice, i-a respins contestația împotriva procesului-verbal de

control nr. 32005, întocmit la 9 martie 1998 de Administrația Financiară a

sectorului 6 București.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că atât actul administrativ jurisdicțional atacat, cât și

procesul-verbal de control, prin care i-au fost stabilite obligații bugetare,

în sumă de 31.719.597 lei, (impozit pe profit și majorări de întârziere), sunt

nelegale, deoarece fiind o societate care desfășoară activitate de producție

(patiserie și cofetărie), este scutită de plată, potrivit art. 5 din Legea nr.

12/1991, în vigoare la data efectuării controlului.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1633 din 29 noiembrie 2001,

a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate, reținând, în

esență, că în perioada supusă controlului, 10 decembrie 1993 – 9 martie 1998,

reclamanta a desfășurat operațiuni specifice producției în domeniul

patiserie-cofetărie și ca atare, este scutită de plata impozitului pe profit,

potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991.

Împotriva sentinței au declarat

recurs Administrația Finanțelor Publice a sectorului 6 București și Direcția

Generală a Finanțelor Publice (fostă Direcție Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat) a municipiului București, criticând-o pentru

greșita aplicare a legii.

Prin motivele de casare depuse la

dosar, ambele recurente susțin că instanța de fond a interpretat eronat probele

administrate cu privire la activitatea desfășurată de reclamantă și a

încadrat-o greșit în art. 5 lit. ) din Legea nr. 12/1991, aplicabilă producției

industriale, în loc de art. 5 lit. c), care vizează activitatea de prestări

servicii.

Recursurile sunte neîntemeiate.

SC M.I. SRL București a fost înregistrată

la Oficiul Registrului Comerțului, sub nr. 740/27258 din 10 decembrie 1993,

având ca obiect de activitate, producția de bunuri în ramura industriei

alimentare (saleuri, prăjituri cu ciocolată, prăjituri cu frișcă, pateuri,

fursecuri, etc.).

Potrivit raportului de expertiză,

produsele fabricate au licență de fabricație și omologare a fabricatelor, iar

procesul de producție se desfășoară pe un flux tehnologic, în baza unui proces

fizico-chimic controlat, de transformare a materiilor prime în produse finite,

destinate consumului alimentar.

Pentru a-și realiza obiectul de

activitate, reclamanta a angajat personal calificat și a procurat utilaje

specifice industriei alimentare și necesare producției (malaxoare, mașini de

preparat și divizat aluat, laminator aluat, dozatoare, robot industrial, mașină

de divizat cornuri, cuptoare electrice și cu gaze, frigidere, congelatoare

pentru depozitarea produselor perisabile), toate acestea având ca scop

transformarea materiilor prime printr-un flux tehnologic, în produse finite de

patiserie și cofetărie.

Rezultă, așadar, că activitarea

reclamantei se încadrează în rândul acelora desfășurate de unitățile de

producție și o îndreptățește să beneficieze de scutirea la plata impozitului pe

profit pe timp de 5 ani de la data înființării, conform art. 5 lit. a) din

Legea nr. 12/1991, cum corect a constatat și instanța de fond.

Față de considerentele prezentate,

Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de Administrația

Finanțelor Publice a sectorului 6 București și de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței civile nr.

1633 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 martie 2001, reclamanta S.C. „M.C.” SRL București a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Pu
ÎCCJ 2003-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rejudecând cauza, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 968 din 29 iunie 2001, a a
ÎCCJ 2005-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC R.I. SRL București, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 3 București, a solicitat anular
ÎCCJ 2003-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 iulie 2001, reclamanta SC E.P. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 897 din 19 iunie 2001, emisă de Minis
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2003
față de cele arătate, sumele calculate de organul de control sunt nereale, diferența de impozit pe profit de 791.030.819 lei și majorări de întârziere, în sumă de 227.717.919 lei, sunt fictive. Prin sentința civilă nr. 1662 din 5 decembrie
Sursă