Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2003
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2003

HOTĂRÂRE
16.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1560, pronunțată la data de 19 noiembrie 2001, în dosarul nr. 1601/2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de Primăria orașului Fundulea și a anulat decizia nr. 1 din 2 aprilie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași și în parte, procesul-verbal nr. 1640 din 22 februarie 2001, încheiat de Serviciul de Audit Intern din cadrul acestei direcții generale, în ceea ce privește măsura de recuperare a sumelor acordate cu titlu de salariu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin procesul-verbal al Inspecției de Audit Intern din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Călărași, efectuat la Primăria orașului Fundulea, s-a constatat, între altele, că bugetul localității a fost prejudiciat cu suma totală de 23.764.201 lei, reprezentând salarii acordate necuvenit, în favoarea a trei funcționari, care au fost numiți nelegal în funcțiile de secretar, șef de birou și respectiv, șef de serviciu, răspunzător fiind primarul orașului. Totodată, prin același proces-verbal s-a dispus ca cele trei persoane să revină pe posturi de execuție, pentru posturile respective de conducere să fie organizate concursuri, iar suma plătită necuvenit să fie recuperată potrivit prevederilor legale.

Prin decizia nr. 1 din 2 aprilie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, contestația formulată de Primăria orașului Fundulea a fost respinsă, reținându-se că potrivit prevederilor art.9 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, funcțiile de conducere se pot ocupa numai prin concurs sau examen, astfel că, pe cale de consecință, salarizarea persoanelor respective a fost nelegală. În motivarea soluției, instanța de fond a considerat că salarizarea persoanelor respective, care au fost numite temporar în funcții de conducere, s-a făcut în concordanță cu prevederile art. 20 din H.G. nr. 281/1993. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, criticând-o pentru următoarele motive: - hotărârea este nelegală, pentru că au fost încălcate prevederile art. 12 alin. (1) din O.U.G.

nr. 13/2001, apobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, potrivit cărora participarea procurorului era obligatorie; - hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, numirile în funcții de conducere făcându-se fără concurs, cu încălcarea prevederilor art. 68 din Legea nr. 188/1999, astfel că salariile acestora au fost acordate în mod necuvenit. Recursul este nefondat. În legătură cu primul motiv de recurs, trebuie reținut că temeiul acțiunii l-au constituit prevederile art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999, privind auditul intern și controlul financiar preventiv, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2001 și aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2002, iar nu reglementările din O.U.G.

nr. 13/2001. Oricum, reprezentantul recurentei, constatând că la judecarea cauzei, participase, totuși, și reprezentantul Ministerului Public, și-a retras acest motiv de recurs. În ceea ce privește criticile asupra fondului cauzei, acestea sunt neîntemeiate. Astfel, numirea în funcția de secretar al orașului Fundulea, pentru perioada în litigiu, s-a făcut prin Ordinul nr. 308 din 15 august 2000, emis de prefectul județului, care a dispus ca până la ocuparea postului prin concurs, atribuțiile să fie îndeplinite de numita V.M. Prin Ordinul nr. 296 din 20 noiembrie 2000, primarul orașului a reluat, practic, dispozițiile ordinului de mai sus, în ceea ce privește funcția de secretar, incluzându-i, totodată, pe numiții S.C.

și B.E., pentru funcțiile de șef serviciu și respectiv, șef birou. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, numirea în funcțiile publice de conducere se face pe bază de concurs, organizat de autoritatea sau instituția publică, în limita posturilor vacante, dar potrivit prevederilor art. 103, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii. Deci, cum această lege nu are reglementări cu privire la situațiile excepționale, care impun numirea temporară în unele funcții publice, rezultă că pentru aceste situații, dispozițiile legii se completează cu prevederile din legislația muncii.

Dar, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 281/1993, numirile temporare într-o funcție sunt permise, art. 20 din această hotărâre prevăzând că persoanele numite temporar în locul unei persoane cu funcție de conducere, va primi, pe lângă salariul de bază al funcției, și indemnizația corespunzătoare funcției pe care au exercitat-o. Or, în cauză, nu s-a constatat că în perioada în litigiu, persoanele respective au exercitat atribuțiile funcției în care au fost numite, până la organizarea concursului, astfel că, în mod corect, instanța de fond a reținut legalitatea salarizării acestora, corespunzător funcțiilor respective. Astfel fiind, criticile invocate de recurentă sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Călărași, împotriva sentinței civile nr. 1560 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.V., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, a solicitat anularea Ordinului nr. 1176 din
ÎCCJ 2003-09-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2003
diferența de prejudiciu de 6.531.378 lei s-a acoperit în întregime la bugetul de stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P,I, și B,M,, precum și Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, c
ÎCCJ 2003-10-02
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2003
la 29 iunie 2000 devenise incompatibil, fiind angajat ca administrator în aparatul propriu al Primăriei orașului Beiuș. Împotriva acestei soluții au formulat recurs jurisdicțional Consiliul Local Beiuș, ca reprezentant al orașului Beiuș, pr
ÎCCJ 2006-03-14
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 859/2006
, ca și participarea la viața politică. Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că urmare a contestării Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.
ÎCCJ 2003-03-12
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 985/2003
decizia Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ nr.1515/2002 deși respectiva decizie este dată în recurs și împotriva ei nu mai poate fi utilizată calea de atac a recursului, care este inadmisibil în situația dată. N
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă