ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 985/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de D.V. împotriva sentinței civile

nr.95 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția

comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurentul reclamant D.V.

și intimatul intervenient M.Gh..

Procedura

completă.

Consilierul

juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava – Secția

comercială și de contencios administrativ sub nr.3636/2001,

reclamantul D.V. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice anularea Ordinului nr.658 din 10 aprilie 2001 prin care M.Gh. a fost

numit director general al Direcției Generale a Finanțelor Publice a

județului Botoșani.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că  ordinul atacat este

nelegal și netemeinic,  întrucât prin procedura de  organizare,

desfășurare și comunicare a rezultatelor  concursului din data

de 2 aprilie 2001 s-au încălcat prevederile  Ordinului Ministrului

Finanțelor nr.275/1999.

Totodată,

reclamantul a  solicitat suspendarea dispozițiilor ordinului atacat

și numirea unei terțe persoane în vederea îndeplinirii interimatului

funcției de director general al Direcției Generale a Finanțelor

Publice Botoșani.

În

cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu M.Gh..

Prin

încheierea de ședință din 25 iulie 2001, instanța a respins

ca nefondată cererea reclamantului de suspendare a Ordinului nr.658 din 10

aprilie 2001 emis de Ministerul Finanțelor Publice și de numire a

unei terțe persoane în vederea îndeplinirii interimatului funcției de

director general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani.

Prin

decizia nr.1513 din 18 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție –

Secția de contencios administrativ a constatat nul recursul declarat de D.V.

împotriva încheierii susmenționate.

Prin

sentința civilă nr.95 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Suceava –

Secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea

de intervenție formulată de M.Gh. și a  respins ca

nefondată acțiunea formulată de D.V.,  reținând că

ordinul  atacat a fost emis legal, cu respectarea strictă a

dispozițiilor imperative ale Ordinului Ministerului Finanțelor

nr.275/1999.

Împotriva

sentinței susmenționate a declarat recurs D.V..

Recurentul

a criticat decizia nr.1513/2002 a Curții Supreme de Justiție –

Secția de contencios administrativ și a  solicitat să se

constate că a formulat și cerere de strămutare a judecării

cauzei.

A

mai susținut, în  esență, că hotărârea s-a dat de

alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a

pricinii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc

de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii.

Recursul

este nefondat.

Motivele

de recurs invocate de D.V. sunt în mare parte reiterări ale

susținerilor acestuia din fața instanței de fond,  avute în

vedere de aceasta în soluționarea litigiului.

Este

criticată decizia  Curții Supreme de Justiție – Secția de

contencios administrativ nr.1515/2002 deși respectiva decizie este

dată în recurs și împotriva ei nu mai poate fi utilizată calea

de atac a  recursului, care este inadmisibil în situația dată.

Nici

afirmația recurentului că a formulat cerere de strămutare nu are

relevanță în cauză, acest aspect neavând nici o

legătură cu sentința recurată.

Nu

se justifică nici susținerea recurentului că hotărârea s-a

dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în

fond a pricinii.

Același

magistrat care a  luat parte la dezbaterea fondului cauzei,  respectiv D.D., a

pronunțat și sentința recurată, respectiv sentința

nr.95/2002.

Motivele

de recurs invocate de D.V. nu reprezintă critici concrete ale

considerentelor avute în vedere de  instanța de fond pentru a

pronunța sentința nr.95 din 19 iunie 2002.

Astfel,

se reține că anunțul privind organizarea concursului pentru

ocuparea postului de  director general al Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Botoșani din data de 2 aprilie

2001 a fost afișat atât la sediul Ministerului Finanțelor Publice

precum și la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Botoșani, la data de  2 martie 2001, fiind numit ca președinte al

comisiei de  examinare  Ministrul Finanțelor Publice, M.T.

Conform

procesului verbal aflat la fila 65 din dosar, rezultatele concursului au fost

consemnate în documentul respectiv, iar candidații care au participat la

concurs au fost înscriși în procesul verbal în ordinea descrescătoare

a mediilor.

Din

probele administrate în cauză rezultă și faptul că

rezultatele concursului au fost afișate la sediul Ministerului

Finanțelor Publice la data de  10 aprilie 2001 și comunicate în

vederea afișării și la sediul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Botoșani.

De

asemenea, astfel cum rezultă din adresa nr.212613 din 29 mai 2001

aflată la dosar la fila 12, Ministerul Finanțelor Publice –

Direcția Generală a Politicilor și Resurselor Umane a

răspuns tuturor solicitărilor reclamantului, contrar

afirmațiilor acestuia că nu  ar fi primit răspuns la cererile

sale.

În

ceea ce privește cererea de intervenție formulată de  M.Gh., în

mod  întemeiat a fost admisă de instanța de fond, câtă  vreme

respectiva cerere a fost făcută în termen legal iar intervenientul

justifica un interes legitim.

Având

în vedere considerentele prezentate,  faptul că sentința

instanței de fond este legală și temeinică iar motivele  de

recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia,

urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de D.V. împotriva sentinței civile  nr.95 din 19 iunie

2002 a Curții de Apel Suceava – Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.