Decizia nr. 2820/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 8462 din 24 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de B.C. și a casat sentința civilă nr. 165 din 11 decembrie 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că în fond, a admis acțiunea introdusă de recurentul-reclamant. Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să emită ordinul de numire a recurentului-reclamant în funcția publică de director al Direcției de Control Fiscal Suceava și să-i acorde drepturile corespunzătoare acestei funcții, cu începere de la data susținerii concursului organizat și până la data ocupării efective a postului.

Împotriva acestei hotărâri irevocabile, Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație în anulare. Contestatorul a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ., susținând că, deși a admis recursul, instanța de control judiciar a omis să cerceteze ambele motive de modificare a sentinței. De asemenea, nu au fost luate în considerare înscrisurile depuse de contestator și nici apărările acestuia, cu care se dovedea respectarea normelor legale privind organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere, precum și a legislației privind organizarea și funcționarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Cum deja s-a arătat, prin decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat în cauză de către reclamantul B.C. și a modificat sentința civilă nr. 165 din 11 decembrie 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a admis în fond acțiunea. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu a exercitat calea de atac a recursului, situație în care el nu se poate prevala de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., pentru a cere și obține, în această fază a litigiului, desființarea sentinței care îi este favorabilă părții adverse.

Pretinsa omisiune de examinare a unor înscrisuri doveditoare și a unor apărări formulate de Ministerul Finanțelor Publice în cursul procesului, nu justifică nici ele, soluția de retractare a hotărârii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform textului legal enunțat mai sus, care se referă la omisiunea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare invocate în recurs. Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 8462 din 24 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.