ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 8462 din 24
noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat
de B.C. și a casat sentința civilă nr. 165 din 11 decembrie 2002, a Curții de
Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că în
fond, a admis acțiunea introdusă de recurentul-reclamant.
Pe cale de consecință, a
fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să emită ordinul de numire a
recurentului-reclamant în funcția publică de director al Direcției de Control
Fiscal Suceava și să-i acorde drepturile corespunzătoare acestei funcții, cu
începere de la data susținerii concursului organizat și până la data ocupării
efective a postului.
Împotriva acestei hotărâri
irevocabile, Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație în anulare.
Contestatorul a invocat
prevederile art. 318 C. proc. civ., susținând că, deși a admis recursul,
instanța de control judiciar a omis să cerceteze ambele motive de modificare a
sentinței.
De asemenea, nu au fost luate
în considerare înscrisurile depuse de contestator și nici apărările acestuia,
cu care se dovedea respectarea normelor legale privind organizarea
concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere, precum și a
legislației privind organizarea și funcționarea serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor și celorlalte autorități ale administrației
publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităților
administrativ-teritoriale.
Contestația în anulare este
inadmisibilă.
Cum deja s-a arătat, prin
decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul declarat în cauză de către reclamantul B.C. și a modificat sentința civilă
nr. 165 din 11 decembrie 2002, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și
de contencios administrativ, în sensul că a admis în fond acțiunea.
Pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice nu a exercitat calea de atac a recursului, situație în care
el nu se poate prevala de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., pentru a cere și
obține, în această fază a litigiului, desființarea sentinței care îi este
favorabilă părții adverse.
Pretinsa omisiune de
examinare a unor înscrisuri doveditoare și a unor apărări formulate de
Ministerul Finanțelor Publice în cursul procesului, nu justifică nici ele,
soluția de retractare a hotărârii pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, conform textului legal enunțat mai sus, care se referă la omisiunea
din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare
invocate în recurs.
Având în vedere
considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge contestația în
anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 8462
din 24 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 aprilie 2005.