ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. “S” S.A. și a dispus suspendarea executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002 încheiat de Administrația Finanțelor Publice Băilești, până la soluționarea acțiunii, aflată pe rolul aceleiași instanțe, privind anularea actului administrativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cerințele art.9 din Legea nr. 29/1990, în sensul că, pe rolul instanței de contencios se află o cauză având ca obiect cererea de anulare a actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, iar prin executarea acestuia s-ar produce reclamantei o vătămare iminentă și ireparabilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Băilești susținând că instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 din Legea 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se prevenii producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.

Or, în cauză, nici din considerentele hotărârii și nici din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condilțiilor cerute imperativ de prevederile legale citate mai sus: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului actului administrativ, în privința căruia s-a cerut anularea. Afirmația generică făcută în considerentele hotărârii atacate cu recurs, cum că prin executarea procesului verbal respectiv s-ar produce intimatei reclamante o pagubă iminentă și ireparabilă, nu este susținută de probele cauzei și, pe de altă parte, este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.

Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar pe fond va fi respinsă cererea de suspendare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice Băilești județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.