ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 73/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 10 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ formulată de reclamanta S.C. “S” S.A. și a dispus suspendarea
executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002 încheiat de Administrația
Finanțelor Publice Băilești, până la soluționarea acțiunii, aflată pe rolul
aceleiași instanțe, privind anularea actului administrativ.
Pentru
a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întrunite
cerințele art.9 din Legea nr. 29/1990, în sensul că, pe rolul instanței de
contencios se află o cauză având ca obiect cererea de anulare a actului
administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, iar prin executarea
acestuia s-ar produce reclamantei o vătămare iminentă și ireparabilă.
Împotriva
acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și
Administrația Finanțelor Publice Băilești susținând că instanța de fond a
reținut în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea
executării procesului verbal nr. 8995/2 august 2002.
Recursul
este întemeiat.
Într-adevăr,
potrivit prevederilor art. 9 din Legea 29/1990 privind contenciosul
administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se prevenii producerea
unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună
suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.
Or, în
cauză, nici din considerentele hotărârii și nici din probele administrate nu
rezultă îndeplinirea cumulativă a condilțiilor cerute imperativ de prevederile
legale citate mai sus: existența unui caz bine justificat și iminența
producerii unei pagube prin executarea actului actului administrativ, în
privința căruia s-a cerut anularea.
Afirmația
generică făcută în considerentele hotărârii atacate cu recurs, cum că prin
executarea procesului verbal respectiv s-ar produce intimatei reclamante o
pagubă iminentă și ireparabilă, nu este susținută de probele cauzei și, pe de
altă parte, este de principiu că actele administrative se bucură de prezumția
de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii.
Astfel
fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar pe fond va fi
respinsă cererea de suspendare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj,
în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și al
Administrației Finanțelor Publice Băilești județul Dolj, împotriva sentinței
civile nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ.
Casează
sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.