ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 2 octombrie 2007, reclamanta SC R.E. SRL Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. KK/2007 și a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod greșit s-au constatat în sarcina sa, obligații fiscale suplimentare în sumă de 962.761 RON, precum și bază impozabilă suplimentară pentru TVA, în sumă de 3.624,279 RON.

Reclamanta a precizat că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, iar executarea actelor fiscale contestate, ar pune societatea în situația de a nu mai continua activitatea. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 7 decembrie 2007 a admis cererea formulată de reclamanta SC R.E. SRL Craiova în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova. A dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. KK/2007 și a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, până la pronunțarea instanțelor de fond.

În motivarea soluției s-a reținut că, executarea actelor administrative contestate este de natură a crea pagube serioase, cu consecințe grave în patrimoniul reclamantei, iar măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie, corespunzătoare în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat și o pagubă iminentă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, apărările reclamantei fiind cu privire la fondul cauzei.

Examinând cauza în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, se reține că hotărârea instanței de fond atacată este legală și temeinică, apreciindu-se corect că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cazul bine justificat derivă în speță din faptul că, procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul de control fiscal, reprezintă un motiv întemeiat pentru adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.

Executarea prin înființarea popririi, ce se poate porni împotriva debitorului creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității debitorului - societate comercială. Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor, potrivit art. 126 și urm. C. proc. fisc., întrucât suspendarea vizează executarea propriu-zisă a actului, iar nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator. Se susține că, reclamanta a achitat cauțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc., iar introducerea căilor administrative de atac a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea executării actelor administrative nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante, împrejurare care este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilitate mai mare, în situația în care, demersul său legal va fi respins.

Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, fără ca aceasta să aducă atingere deciziilor autorităților administrative, prin care se impun agenților economici, o serie de obligații. În acest sens se are în vedere Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională în materie administrativă care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă - în speță instanța judecătorească să ia măsuri provizorii corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor, ca și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, din care rezultă că, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.

În concluzie, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 339 din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.