ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova
la data de 2 octombrie 2007, reclamanta SC R.E. SRL Craiova a solicitat în contradictoriu
cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor
Publice a Municipiului Craiova, suspendarea executării raportului de inspecție fiscală
nr. KK/2007 și a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administrația
Finanțelor Publice a Municipiului Craiova.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că, în mod greșit s-au constatat în sarcina sa, obligații fiscale
suplimentare în sumă de 962.761 RON, precum și bază impozabilă suplimentară pentru
TVA, în sumă de 3.624,279 RON.
Reclamanta a precizat
că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv
cazul bine justificat, iar executarea actelor fiscale contestate, ar pune societatea
în situația de a nu mai continua activitatea.
Curtea de Apel Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 7 decembrie
2007 a admis cererea formulată de reclamanta SC R.E. SRL Craiova în contradictoriu
cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor
Publice a Municipiului Craiova. A dispus suspendarea executării raportului de inspecție
fiscală nr. KK/2007 și a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administrația
Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, până la pronunțarea instanțelor de fond.
În motivarea soluției
s-a reținut că, executarea actelor administrative contestate este de natură a crea
pagube serioase, cu consecințe grave în patrimoniul reclamantei, iar măsura suspendării
executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie,
corespunzătoare în cauză.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională
de Administrare Fiscală și pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, pentru a dispune
suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite cumulativ cerințele
art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat și o pagubă
iminentă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, apărările reclamantei fiind cu privire
la fondul cauzei.
Examinând cauza în raport
cu critica adusă soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri
bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea
în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ,
până la pronunțarea instanței de fond.
În cauză, se reține că
hotărârea instanței de fond atacată este legală și temeinică, apreciindu-se corect
că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru a dispune
suspendarea executării unui act administrativ unilateral, respectiv cazul bine justificat
și prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat
derivă în speță din faptul că, procedura administrativă nu este finalizată, iar
executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția
să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul
de control fiscal, reprezintă un motiv întemeiat pentru adoptarea soluției de suspendare
a executării actului fiscal contestat.
Executarea prin înființarea
popririi, ce se poate porni împotriva debitorului creează posibilitatea producerii
unui prejudiciu material de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității
debitorului - societate comercială.
Organul fiscal are posibilitatea
să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor, potrivit art. 126 și urm. C.
proc. fisc., întrucât suspendarea vizează executarea propriu-zisă a actului, iar
nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator.
Se susține că, reclamanta
a achitat cauțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc., iar introducerea căilor
administrative de atac a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea
executării actelor administrative nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării
majorărilor de întârziere pentru debitele restante, împrejurare care este de natură
a-i crea contribuabilului o responsabilitate mai mare, în situația în care, demersul
său legal va fi respins.
Soluția suspendării actului
administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție
provizorie corespunzătoare, fără ca aceasta să aducă atingere deciziilor autorităților
administrative, prin care se impun agenților economici, o serie de obligații. În
acest sens se are în vedere Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de
Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională în materie
administrativă care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă - în speță instanța
judecătorească să ia măsuri provizorii corespunzătoare, atunci când executarea unei
decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor, ca
și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei,
din care rezultă că, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de
drepturile și interesele persoanelor particulare.
În concluzie, recursul
fiind nefondat, urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în numele și pentru Ministerul
Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și pentru Administrația
Finanțelor Publice a Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 339 din 7 decembrie
2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2008.