ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2007, reclamanta SC F.C.U.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007, până la soluționarea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 16831 din 31 august 2007. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3552 din 24 septembrie 2007, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 313 din 16 noiembrie 2007, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007 emisă de Primăria Municipiului Craiova – Direcția Impozite și Taxe, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, având în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Ținând seama de considerentele de ordin legal, de recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei și de circumstanțele cauzei, instanța a reținut că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Craiova, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii cererii de suspendare a executării pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, Primarul Municipiului Craiova a arătat că instanța de fond a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007, pe de o parte, fără să fi fost îndeplinite condițiile instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă și pe de altă parte, ignorând normele speciale prevăzute de art. 214 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în baza procedurii prealabile administrative (art. 14), fie după declanșarea procedurii judiciare pentru anularea actului (art. 15). În ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă, ale căror definiții legale se regăsesc în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t). Așa cum a reținut și instanța de fond, suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, legea română răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, reținute în considerentele sentinței atacate, pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice. Simpla referire la instrumentele juridice naționale și internaționale nu poate fundamenta însă, prin ea însăși, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ, fără a reține existența în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică emitentă ori cu datele economice ale contribuabilului.

De altfel, în cererea de chenare în judecată nici nu au fost invocate astfel de împrejurări, reclamanta limitându-se la a contesta valoarea de impunere a clădirilor pentru care a fost emisă decizia de impunere, considerând că valoarea stabilită pentru anul 2007 este exagerat de mare față de cea din anul 2000 – aspecte de fond ce urmează a fi analizate în cadrul litigiului având ca obiect analiza actului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată prin încălcarea art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât va admite recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. să modifice sentința, în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 313 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de SC F.C.U.C. SA, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.