ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2007,

reclamanta SC F.C.U.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Craiova, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007,

până la soluționarea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 16831 din

31 august 2007.

Tribunalul Dolj, prin

sentința nr. 3552 din 24 septembrie 2007, a declinat competența de soluționare în

favoarea Curții de Apel Craiova, reținând incidența prevederilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 313 din 16 noiembrie

2007, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere

nr. 46019 din 01 iunie 2007 emisă de Primăria Municipiului Craiova – Direcția Impozite

și Taxe, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube, având în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a

Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională

provizorie în materie administrativă.

Ținând seama de considerentele

de ordin legal, de recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului

Europei și de circumstanțele cauzei, instanța a reținut că executarea actului administrativ

este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul

reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului

Craiova, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii cererii de suspendare

a executării pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, Primarul Municipiului Craiova a arătat că instanța de fond a suspendat executarea

deciziei de impunere nr. 46019 din 01 iunie 2007, pe de o parte, fără să fi fost

îndeplinite condițiile instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine

justificat și paguba iminentă și pe de altă parte, ignorând normele speciale prevăzute

de art. 214 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea executării actelor

administrativ-fiscale.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Art. 14 și 15 din Legea

nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ,

la cererea persoanei vătămate, formulată fie în baza procedurii prealabile administrative

(art. 14), fie după declanșarea procedurii judiciare pentru anularea actului (art.

15). În ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul

bine justificat și paguba iminentă, ale căror definiții legale se regăsesc în

art. 2 alin. (1) lit. ș) și t).

Așa cum a reținut și instanța

de fond, suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție

provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care

instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente

juridice internaționale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea

juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere,

legea română răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului

Europei, reținute în considerentele sentinței atacate, pentru că prevede atribuția

instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție

a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui

risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor

de care dispun autoritățile publice.

Simpla referire la instrumentele

juridice naționale și internaționale nu poate fundamenta însă, prin ea însăși, luarea

unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept. Cazul bine

justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii

unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată,

instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului

administrativ, fără a reține existența în concret a cazului bine justificat și a

iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea

publică emitentă ori cu datele economice ale contribuabilului.

De altfel, în cererea

de chenare în judecată nici nu au fost invocate astfel de împrejurări, reclamanta

limitându-se la a contesta valoarea de impunere a clădirilor pentru care a fost

emisă decizia de impunere, considerând că valoarea stabilită pentru anul 2007 este

exagerat de mare față de cea din anul 2000 – aspecte de fond ce urmează a fi analizate

în cadrul litigiului având ca obiect analiza actului.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată prin încălcarea

art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât va admite recursul,

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

să modifice sentința, în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 313 din 16 noiembrie

2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea formulată de SC F.C.U.C. SA, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.