ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 august 2008, SC E. SRL Craiova a formulat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj, cerere de suspendare a executării actelor administrative fiscale, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 5117 din 30 octombrie 2007 și a deciziei de impunere nr. 5117 din 31 octombrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1295/54/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova. În motivarea cererii s-a arătat că prin actele de control s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală în cuantum de 797.179 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți, precum și obligații fiscale accesorii.

A mai arătat reclamanta că împotriva actelor menționate a promovat cerere de anulare pe rolul Curții, însă pârâta a demarat procedurile de executare silită, iar la data de 29 iulie 2008 i s-a comunicat anunțul privind vânzarea la licitație a bunurilor mobile pentru data de 6 august 2008. Prin sentința nr. 200 din 25 august 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC E. SRL Craiova și a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 5117 din 31 octombrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, făcând referire la recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, în care se arată că executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare. S-a mai reținut că prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, ci solicită, autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile sale.

Împotriva sentinței nr. 200 din 25 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Dolj, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta SC E. SRL Craiova. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. In primul rând, s-a arătat de către recurentă că în mod eronat prima instanță a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală, întrucât potrivit art. 85 și art. 86 C. proc. fisc. decizia de impunere este singurul act administrativ-fiscal prin care se stabilesc eventuale obligații fiscale.

S-a criticat apoi soluția instanței de fond sub aspectul cuantumului cauțiunii la care a fost obligată reclamanta, considerându-se că se impunea, prin raportare la scopul pentru care a fost instituită prin lege această obligație de plată a cauțiunii, acela de acoperire a unei părți din prejudiciul produs bugetului de stat, stabilirea unei cauțiuni de cel puțin 10% din cuantumul sumei contestate. De asemenea, recurenta a precizat că îndeplinirea condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru a justifica suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate, nu este dovedită în nici un fel de către reclamantă, aceasta limitându-se la a expune simple apărări de fond în cererea de suspendare.

Reclamanta, s-a arătat, nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul ei prin simpla înșiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat, iar instanța de fond trebuia să verifice, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ-fiscal împotriva acestei, ori în speță nu au fost prezentate documente care să permită această analiză.

În plus, s-a apreciat de către recurentă că invocarea de către reclamantă a producerii unui prejudiciu în patrimoniul celor 511 persoane cu care s-au încheiat contracte de arendă nu este de natură a determina îndeplinirea condițiile prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, susținerile reclamantei sunt nedovedite și, pe de altă parte, reclamanta nu putea invoca în susținerea propriei cereri de suspendare producerea unui prejudiciu în patrimoniul altor persoane. Recurenta a mai învederat că, dacă s-ar obține suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate accesoriile la debitele respective se vor datora și pe perioada suspendării, cu alte cuvinte prejudiciul ar fi majorat inutil, iar afirmația reclamantei potrivit căreia punerea în executare a actelor administrative ar determina producerea unui prejudiciu, nesusținută de dovezi, nu poate demonstra, prin sine însuși, existența acestui prejudiciu.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cazuri bine justificate se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În cauză, cum corect a reținut instanța de fond, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru luarea măsurii de suspendare a executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întrucât, pe de o parte, împrejurările invocate de reclamantă, prin acțiunea în anulare și prin cererea de suspendare, cu privire la starea de fapt și de drept a litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere întocmită de recurenta pârâtă, și, pe de altă parte, prin executarea silită pornită împotriva intimatei, în vederea vânzării la licitație publică a utilajelor agricole strict necesare desfășurării activității economice specifice, se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul reclamantei a unor prejudicii materiale viitoare și previzibile.

În raport de cele mai sus arătate, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței nr. 200 din 25 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței nr. 200 din 25 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.