ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 6 august 2008, SC E. SRL

Craiova a formulat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj, cerere de suspendare a

executării actelor administrative fiscale, respectiv a raportului de inspecție

fiscală nr. 5117 din 30 octombrie 2007 și a deciziei de impunere nr. 5117 din

31 octombrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce

face obiectul dosarului nr. 1295/54/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

În motivarea cererii s-a arătat că prin

actele de control s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația fiscală în

cuantum de 797.179 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, impozit pe

veniturile obținute în România de nerezidenți, precum și obligații fiscale

accesorii.

A mai arătat reclamanta că împotriva

actelor menționate a promovat cerere de anulare pe rolul Curții, însă pârâta a

demarat procedurile de executare silită, iar la data de 29 iulie 2008 i s-a

comunicat anunțul privind vânzarea la licitație a bunurilor mobile pentru data

de 6 august 2008.

Prin sentința nr. 200 din 25 august 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamanta SC E. SRL Craiova și a dispus suspendarea

executării actelor administrative fiscale, respectiv raportul de inspecție

fiscală nr. 5117 din 31 octombrie 2007 până la soluționarea definitivă și

irevocabilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

de Apel Craiova a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine

justificat și iminența producerii unei pagube, făcând referire la recomandarea

nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, în care

se arată că executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de

drepturile și interesele persoanelor particulare.

S-a mai reținut că prin admiterea cererii

de suspendare, societatea petentă, nu aduce atingere caracterului executoriu al

deciziilor autorităților administrative, ci solicită, autorității jurisdicționale

să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care-l apreciază că îi

vatămă drepturile sale.

Împotriva sentinței nr. 200 din 25

august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Dolj, prin care s-a

solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta SC

E. SRL Craiova.

A învederat recurenta, prin motivele

de recurs, că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea

greșită a legii. In primul rând, s-a arătat de către recurentă că în mod eronat

prima instanță a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală,

întrucât potrivit art. 85 și art. 86 C. proc. fisc. decizia de impunere este

singurul act administrativ-fiscal prin care se stabilesc eventuale obligații

fiscale. S-a criticat apoi soluția instanței de fond sub aspectul cuantumului

cauțiunii la care a fost obligată reclamanta, considerându-se că se impunea,

prin raportare la scopul pentru care a fost instituită prin lege această

obligație de plată a cauțiunii, acela de acoperire a unei părți din prejudiciul

produs bugetului de stat, stabilirea unei cauțiuni de cel puțin 10% din cuantumul

sumei contestate.

De asemenea, recurenta a precizat că

îndeplinirea condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

pentru a justifica suspendarea executării actelor administrativ-fiscale

contestate, nu este dovedită în nici un fel de către reclamantă, aceasta

limitându-se la a expune simple apărări de fond în cererea de suspendare.

Reclamanta, s-a arătat, nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în

patrimoniul ei prin simpla înșiruire a unor etape parcurse de organele fiscale

în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat, iar instanța

de fond trebuia să verifice, pe baza probelor existente la dosarul cauzei,

situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce

executarea silită a actului administrativ-fiscal împotriva acestei, ori în

speță nu au fost prezentate documente care să permită această analiză. În plus,

s-a apreciat de către recurentă că invocarea de către reclamantă a producerii

unui prejudiciu în patrimoniul celor 511 persoane cu care s-au încheiat

contracte de arendă nu este de natură a determina îndeplinirea condițiile

prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, susținerile reclamantei sunt

nedovedite și, pe de altă parte, reclamanta nu putea invoca în susținerea

propriei cereri de suspendare producerea unui prejudiciu în patrimoniul altor

persoane.

Recurenta a mai învederat că, dacă

s-ar obține suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate

accesoriile la debitele respective se vor datora și pe perioada suspendării, cu

alte cuvinte prejudiciul ar fi majorat inutil, iar afirmația reclamantei

potrivit căreia punerea în executare a actelor administrative ar determina

producerea unui prejudiciu, nesusținută de dovezi, nu poate demonstra, prin

sine însuși, existența acestui prejudiciu.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1)

din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ

unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de

art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune

suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Prin cazuri bine justificate se

înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t) din Legea nr. 554/2004,

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar

prin pagubă iminentă se înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași

lege, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

În cauză, cum corect a reținut

instanța de fond, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de lege

pentru luarea măsurii de suspendare a executării actului administrativ atacat,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întrucât, pe de o

parte, împrejurările invocate de reclamantă, prin acțiunea în anulare și prin

cererea de suspendare, cu privire la starea de fapt și de drept a litigiului,

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei

de impunere întocmită de recurenta pârâtă, și, pe de altă parte, prin

executarea silită pornită împotriva intimatei, în vederea vânzării la licitație

publică a utilajelor agricole strict necesare desfășurării activității

economice specifice, se creează în mod evident posibilitatea producerii în

patrimoniul reclamantei a unor prejudicii materiale viitoare și previzibile.

În raport de cele mai sus arătate,

reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea

atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P.

Dolj împotriva sentinței nr. 200 din 25 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Dolj împotriva sentinței nr. 200 din 25 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2009.