ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 317 din 23 mai

2001, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, soluționând

cauza în fond, ca primă instanță, după desființarea sentinței nr. 77/2000 dată

de Tribunalul Olt, cu încălcarea competenței prevăzute de art. 3 pct. 1, a

admis acțiunea reclamantului C.M. și, în consecință, a anulat decizia nr. 427

din 20 septembrie 2000 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat a județului Olt, ca nelegală și a obligat această

autoritate a administrației publice la reintegrarea lui în funcția deținută

anterior (comisar financiar), cu plata drepturilor salariale corespunzătoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că măsura desfacerii contractului individual de muncă în

temeiul art. 130 lit. a) C. muncii, atunci în vigoare, a fost dispusă de o

persoană fără calitate, cu încălcarea prevederilor art. 92 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice (fostă D.G.F.P.C.F.S.) Olt, în

nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de casare aflate la

dosar se reiau argumentele din întâmpinarea depusă la instanța de fond și se

susține că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost luată legal de

către directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene,

potrivit principiului simetriei actelor juridice, fiindcă el a fost cel care a

semnat contractul la angajare. Pe de altă parte, secția Gărzii Financiare

funcționează în structura Direcției Generale Județene, iar conducătorul

acesteia este directorul general care a emis decizia contestată în cauză.

Printr-o altă critică se susține că

instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 92 din Legea nr. 188/1999,

deoarece reclamantul nu depusese jurământul prevăzut de art. 55 alin. (2) al

legii și, deci, nu avea calitatea de funcționar public, desfacerea contractului

său de muncă fiind conformă cu art. 133 pct. 1 C. muncii.

În sfârșit, se mai arată că

reclamantul suferă de diferite boli – colică renală, infecție urinară,

microlitiază renală, pielonefrită cronică litiazică acutizată și hepatită

cronică activă – care îl fac incompatibil cu funcția de comisar în cadrul

Gărzii Financiare, potrivit art. 43 din Regulamentul de organizare și

funcționare a Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat din județe „aprobat prin O.M.F. nr. 450/1999”.

Recursul este nefondat pentru

motivele ce vor fi arătate în continuare,

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „Funcționarul

public este persoana numită într-o funcție publică”, depunerea jurământului de credință

prevăzut de art. 55 din Legea nr. 188/1999, fiind ulterioară dobândirii

calității de funcționar public a celui numit într-o asemenea funcție.

Prin urmare, în mod corect instanța

de fond a constatat că reclamantul, comisar al Gărzii Financiare, are calitatea

de funcționar public și ca atare, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

188/1999.

Susținerea că, în cauză, nu ar fi

incidente dispozițiile acestui act normativ pentru că intimatul reclamant nu a

depus jurământul de credință prevăzut de art. 55 din Legea nr. 188/19999, nu

poate fi primită întrucât, nu acesta este motivul eliberării din funcție, iar

nedepunerea jurământului nu îi este imputabilă.

Din probele dosarului rezultă că

intimatul, prin contractul de muncă nr. 141.216 din 1 martie 1993, a fost

încadrat în funcția de comisar principal la Garda Financiară, secția Slatina,

județul Olt, pe durată nedeterminată.

Din partea angajatorului – Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt -,

contractul a fost semnat de Directorul general, așa încât, potrivit

principiului simetriei actelor juridice invocat de recurentă și desfacerea

contractului de muncă a fost decisă de conducătorul aceluiași angajator.

De altfel, potrivit Regulamentului

de organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor publice și

controlului financiar de stat, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor

publice nr. 450/1999, în componența acestora intră și secțiile județene al

Gărzii Financiare, personalul gărzii fiind, deci, subordonat directorului

general.

Or, în cauză, un astfel de ordin nu

a fost emis, iar adresa nr. 80325 din 31 mai 2000 a Ministerului Finanțelor

Publice nu face dovada reducerii posturilor de comisari în cadrul Gărzii

Financiare și, cu atât mai mult, a caracterului efectiv al reducerii postului

deținut de intimat.

Așadar, decizia contestată în

contencios administrativ este nelegală pentru că autoritatea administrației

publice pârâte nu a respectat prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr.

188/1999, în sensul că a dispus eliberarea din funcția publică a unui comisar

al Gărzii Financiare, fără să existe situația premiză invocată, respectiv

reducerea posturilor de natura celui ocupat de intimatul-reclamant.

În plus, aceeași autoritate publică

nu a făcut nici un demers la Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru

comunicarea unor eventuale posturi vacante și nu a dovedit că reclamantul a

refuzat vreo ofertă.

Prin ultimul motiv de recurs se

susține că hotărârea instanței de judecată este netemeinică, deoarece a dispus

reintegrarea în funcția de comisar a reclamantului, deși acesta nu corespunde

din punct de vedere medical.

Nici acest motiv nu este fondat,

pentru că afecțiunile consemnate în actele medicale depuse în copie la dosar

nu-l fac pe reclamantul-intimat incompatibil cu funcția de comisar.

De altfel, cum deja s-a arătat, la

10 septembrie 2001, Directorul general al Direcției Generale a Finanțelor

Publice Olt, prin decizia nr. 424, a dispus reintegrarea reclamantului C.M. în

cadrul Gărzii Financiare, secția Olt, în funcția publică de comisar.

În raport cu cele anterior

prezentate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 317 din 23 mai

2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2003.