ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4825/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2781 din 9 aprilie 1999 a Judecătoriei Slatina, irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 3785 din 5 mai 2000 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost admisă cererea de revizuire formulată de P.A. împotriva deciziei nr. 12 din 12 ianuarie 1998 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în contradictoriu cu S.A. F. Curtișoara și ca urmare s-a dispus retractarea sentinței nr. 7998 din 7 decembrie 1995 a Judecătoriei Slatina. Pe fond, a fost admisă contestația celei în cauză, dispunându-se anularea deciziei nr. 72 din 16 mai 1995 a S.A. F., cu obligarea societății de a o reintegra pe contestatoare în postul deținut anterior, de ajutor contabil.

S-a dispus totodată obligarea societății la plata drepturilor bănești cuvenite celei în cauză de la data emiterii deciziei de restructurare a postului, până la reintegrarea efectivă în muncă. La data de 7.08.2000 P.A. a formulat acțiune la Judecătoria Slatina solicitând obligarea societății agricole menționate la plata sumei de 188.722.650 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pe perioada 1. aprilie1995 – 31 iulie 2000. Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 7607 din 17 noiembrie 2000 a Judecătoriei Slatina, prin care S.A. F. a fost obligată să plătească celei în cauză suma de 168.318.607 lei, reprezentând drepturi bănești reactualizate pe perioada 16 mai 1995 – noiembrie 2000. Recursul declarat de unitate împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1153 din 28 mai 2001 a Tribunalului Olt, secția civilă.

Împotriva acestei ultime hotărâri date în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare de față, în condițiile art. 330 1 C. proc. civ., considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și vădit netemeinice, solicitând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Se susține că în mod greșit i-au fost acordate celei în cauză drepturi bănești pe perioada februarie – iulie 2000, în care a realizat alte venituri din muncă, precum și pe perioada primului ciclu procesual 16 mai 1995 – 12 ianuarie 1998, finalizat prin respingerea contestației.

Se arată și că instanța de recurs a înlăturat cu motivări neconcludente concluziile expertizelor D.C. și N.F. și R.C., efectuate în această fază a procesului. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 136 din C. mun. în vigoare la data învestirii instanței, în caz de anulare a desfacerii contractului de muncă unitatea este obligată să reîncadreze în funcția avută pe cel căruia i s-a desfăcut contractul de muncă în mod nejustificat și să-i plătească, pe timpul cât a fost lipsit de retribuție din această cauză, o despăgubire calculată pe baza retribuției medii realizate în ultimele trei luni anterioare desfacerii contractului de muncă. În sensul acestei dispoziții legale, suma ce urmează a se plăti persoanei în caz de anulare a desfacerii contractului de muncă are caracterul juridic de despăgubire, ceea ce înseamnă repararea unui prejudiciu, ca urmare a culpei celui obligat la dezdăunare.

În speță, s-a dispus obligarea unității la plata drepturilor bănești cuvenite celei în cauză, pe întreaga perioadă, de la data emiterii desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective. S-a omis, a se avea în vedere că astfel de despăgubiri, nu sunt datorate pe perioada primului ciclu procesual, ce a fost finalizat prin respingerea contestației celei în cauză. Ori, așa cum se prevede expres în textul redat, plata retribuției este datorată numai în caz de anulare a desfacerii contractului de muncă și nu în situația în care contestația a fost respinsă. Prin urmare, cu ocazia stabilirii despăgubirii cuvenite contestatoarei, urmează a se deduce din perioada ce se are în vedere, durata primului ciclu procesual, care cuprinde aproape trei ani.

De asemenea, și perioada februarie – iulie 2000, timp în care cea în cauză a realizat venituri, urmează a fi înlăturată. Prin recursul în anulare de față sunt criticate hotărârile atacate și pentru că instanțele au înlăturat expertizele D.C. și N.F., care au ajuns la o altă concluzie în legătură cu cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei cu motivări neconvingătoare. Și în adevăr, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe expertiza nr. 1502/7 noiembrie 2000, deși s-au făcut obiecțiuni asupra acestei lucrări, în legătură cu valoarea indicelui de inflație. În recurs, s-a efectuat o nouă expertiză precum și o contraexpertiză de către doi experți, însă pricina s-a judecat în lipsa recurentei, care ceruse termen pentru a se depune obiecțiuni la raportul de expertiză.

Din cele arătate rezultă că hotărârile formulate sunt vădit netemeinice, fiind date cu încălcarea esențială a dispozițiilor legale redate, astfel că este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a recursului în anulare invocată de reclamantă, fiind eronată și teza potrivit căreia încălcarea esențială a legii vizează numai dispoziții de ordine publică. Așa fiind, recursul în anulare de față, va fi admis în sensul casării hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei la tribunal, pentru rejudecarea în fond a litigiului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 7607 din 17 noiembrie 2000 a Judecătoriei Slatina și deciziei nr. 1153 din 28 mai 2001 a Tribunalului Olt. Casează aceste hotărâri și trimite cauza la Tribunalul Olt pentru rejudecare pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.