ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 903/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 903/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Consiliul Județean Hunedoara
împotriva sentinței civile nr.313 din 14 noiembrie 2001 a Curții de
Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat intimații-reclamanți B.A. și S.B.
asistați de avocatul K.I., lipsind recurentul-pârât Consiliul
Județean Hunedoara și intimatul-pârât Consiliul Local al municipiului
Deva.
Procedura
completă.
Avocatul
K.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu cheltuieli de
judecată, potrivit dovezilor anexate la dosar (filele 37,38 și 39
dosar recurs).
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.313/2001 pronunțată la data de 14
noiembrie 2001 în dosarul nr.3731/2001, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția
comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea
formulată de reclamanții B.A. și S.B. împotriva Consiliului
Județean Hunedoara care a fost obligat să efectueze procedura
prealabilă și să se pronunțe, în termen de 90 de zile de la
data rămânerii irevocabile a hotărârii, dacă imobilul
proprietatea reclamanților, situat în municipiul Deva, str. Depozitelor,
zona Matex, înscris în C.F. 41/N/a Deva nr.top 377/14/2 este de utilitate
publică pentru obiectivul „prelungirea b-dului Bălcescu Nou”.
Totodată,
prin aceeași hotărâre, Curtea de apel a luat act de renunțarea
reclamanților la judecată împotriva Consiliului Local Deva.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în
esență, următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, care și-a
declinat competența prin sentința civilă nr.489/CA din
21.03.2001, reclamanții au cerut obligarea Consiliului Județean
Hunedoara și a Consiliului Local Deva să se pronunțe cu privire
la declararea utilității publice a imobilului proprietatea lor,
identificat mai sus.
În
motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, la cererea
lor, Consiliul Local Deva a refuzat eliberarea certificatului de urbanism
și a autorizației de construire pe acel teren a unui obiectiv
economic, cu motivarea că terenul respectiv este afectat de planul
urbanistic general aprobat prin HCL nr.39/1996 pentru construirea
obiectivului „prelungirea bulevardului Bălcescu Nou”.
În
considerentele hotărârii, instanța de fond a motivat că,
potrivit prevederilor art.10 din Legea nr.33/1994, Consiliul Județean
Hunedoara era obligat să efectueze cercetarea prealabilă în vederea
exproprierii pentru utilitate publică, așa cum i-a solicitat
Consiliul Local Deva, care însă a tergiversat soluționarea,
vătămând dreptul de proprietate al reclamanților.
Împotriva
acestei soluții a formulat recurs Consiliul Județean Hunedoara
susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre
nelegală, admițând o acțiune introdusă tardiv în raport cu
prevederile art.5 din Legea nr.29/1990 și, totodată, netemeinică
deoarece acest consiliu nu poate declanșa procedura cercetării
prealabile în vederea exproprierii, fără inițiativa Consiliului
Local Deva, potrivit Regulamentului aprobat prin H.G. nr.583/1994.
Recursul
este nefondat.
Este
de necontestat că, prin adresa nr.16471/2000, Consiliul Local Deva a
comunicat reclamanților, referindu-se la cererea acestora de eliberare a
certificatului de urbanism pentru construirea unei fabrici de băuturi
răcoritoare și depozit en-gros, că prin PUG aprobat prin HCL
nr.223/1999 și PUZ elaborat cu HCL nr.78/1995 și aprobat cu HCL
nr.39/1996, s-a stabilit să se construiască B-dul Bălcescu Nou
în zona amplasării terenului proprietarea reclamanților, afectat
astfel de un obiectiv de utilitate publică.
În
mod judicios a reținut instanța de fond că, în conformitate cu
prevederile art.7 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză
de utitlitate publică, utilitatea publică se declară de
către Guvern pentru lucrările de interes național și de
către consiliile județene și, respectiv, de Consiliul General al
Municipiului București pentru lucrările de interes local.
De
asemenea, că potrivit prevederilor art.8 din aceeași lege, declararea
utilității publice se face după efectuarea unei cercetări
prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile
urbanistice și de amenajare a teritoriului, care conform art.9 se
efectuează de o comisie numită, în cazul lucrărilor de interes
local, de către delegația permanentă a consiliului
județean, comisia lucrând potrivit procedurii stabilite prin Regulamentul
aprobat prin H.G.nr.583/1994.
Cererea
reclamanților, adresată de reclamanți Consiliului Județean
Hunedoara, a fost trimisă de acesta, cu adresa nr.3530/ 25.08.2000,
Consiliului Local Deva pentru a confirma realitatea susținerilor, la care
Consiliul Local Deva a răspuns cu adresa nr. 14208 din 24.10.2000,
comunicând Consiliului Județean Hunedoara documentațiile referitoare
la terenul respectiv.
Apreciind
că tergiversarea soluționării cererii de către cele
două autorități echivalează cu un refuz nejustificat al
acestora de rezolvare a cererii reclamanților referitoare la un drept
recunoscut de lege, în mod just instanța de fond a considerat că
aceștia s-au adresat în termenul de un an prevăzut de art.5 din Legea
nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
Astfel
fiind, rezultă că primul motiv invocat de recurent este neîntemeiat.
În
ceea ce privește cel de-al doilea motiv, rezultă că,
într-adevăr, potrivit prevederilor art.8 și 9 din Regulamentul
aprobat prin H.G. nr.583/1994, dosarul pentru cercetarea prealabilă se
depune de către inițiatorul lucrării la secretariatul
comisiilor, care fiind incomplet se returnează inițiatorului în
termen de cel mult 5 zile de la înregistrare.
Dar,
în privința parcurgerii acestei faze, instanța de fond a reținut
în mod judicios că autoritățile publice în cauză au
tergiversat în mod abuziv soluționarea cererii reclamanților.
Oricum,
lipsa unei documentații complete în vederea declanșării
procedurii declarării utilității publice, ca urmare a atitudinii
inițiatorului – Consiliul Local Deva, nu poate fi invocată drept
temei de către organul obligat de lege să realizeze această
procedură – Consiliul Județean Hunedoara, ci ca o probă a
interesului în declararea/ nedeclararea utilității publice.
Susținerea
recurentului cum că, în lipsa unei documentații complete din partea
inițiatorului – Consiliul Local Deva, hotărârea instanței de
fond nu poate fi executată, este greșită, din moment ce
instanța nu a dispus ca autoritatea pârâtă să declare utilitatea
publică în privința terenului respectiv, ci a dispus ca în termenul
respectiv să stabilească dacă acel teren este sau nu de
utilitate publică.
Astfel
fiind, recursul de față este neîntemeiat și urmează să
fie respins ca atare, recurentul urmând să fie obligat și la plata
cheltuielilor de judecată în sumă de 4.884.600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Consiliul județean Hunedoara împotriva sentinței
civile nr.313 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia –
Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă
Consiliul județean Hunedoara la plata sumei de 4.884.600 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.