ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2481/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 18 septembrie 2002, reclamanta SC P. SRL, Șelimbăr, a solicitat în

temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Brașov, suspendarea executării deciziei nr. 320 din 22 mai 2002

emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr. 3946 din 13 martie

2002, întocmit de a doua pârâtă.

În motivarea cererii sale,

petenta a arătat că a contestat la instanța de contencios administrativ actele

administrative indicate, dar că împotriva sa s-a început procedura executării

silite pentru creanțele bugetare stabilite de pârâți prin aceste acte, ceea ce

îi creează o pagubă iminentă prin perturbarea activității firmei.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a constatat că, în cauză,

sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990 și prin încheierea

civilă nr. 164/CA din 27 septembrie 2002, a admis cererea și a dispus

suspendarea executării deciziei și procesului-verbal de control menționate.

Împotriva încheierii a

declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Vămilor prin Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Brașov.

Motivându-și recursul,

recurenta a susținut că a fost eronat citată, respectiv pe 26 septembrie 2002

pentru termenul de la 25 septembrie 2002, fără înscrisurile doveditoare anexe,

cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

Pe cale de excepție,

recurenta a învederat prematuritatea cererii, apreciind că dreptul de a

exercita contestație la executare silită nu s-a născut încă,

intimata-reclamantă neprobând existența vreunui act de executare, acțiunea

fiind sub acest aspect, inadmisibilă.

Criticile sunt

neîntemeiate.

La termenul din 25 septembrie

2002 - pentru când recurenta susține că a fost eronat citată - instanța a

reținut în încheiere că procedura de citare a pârâților nu a fost legal

îndeplinită, întrucât nu au fost restituite la dosar dovezile de comunicare a

citațiilor.

Nu poate fi vorba despre nulitatea prevăzută de dispozițiile

art. 105 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pentru termenul când s-a judecat

cererea, așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate și din delegația de

reprezentare, nu se poate vorbi despre nici un viciu de citare a părților,

toate părțile fiind prezente prin reprezentanți, pârâta Direcția Regională

VamaIă Interjudețeană Brașov, prin consilierul juridic S.E.

Nu se poate susține

nici că nu s-ar fi respectat principiul contradictorialității ori cel al dreptului

la apărare, întrucât reprezentanții pârâților nu au formulat nici un fel de

cerere, oral sau în scris, de comunicare a vreunor înscrisuri care nu le-au

fost transmise și au pus concluzii pe fondul cererii fără a solicita vreo

amânare a judecății.

Nici critica privitoare

la prematuritatea cererii și inadmisibilității ei nu se verifică. Trebuie avut

în vedere că temeiul de drept al acțiunii introductive îl constituie

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, cererea de suspendare a executării

nefiind formulată în cadrul unei contestații la executare (care era și de

competența altei instanțe).

Întrucât condiția

prevăzută de textul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind existența

unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect legalitatea actelor

administrative a căror suspendare s-a cerut, a fost îndeplinită, în raport cu

obiectul acțiunii și cadrul legal stabilit de reclamantă, excepțiile nu sunt

fondate.

Față de toate cele

expuse, Curtea constată că soluția pronunțată în primă instanță este legală și

temeinică, neexistând temeiuri de casare a acesteia, motiv pentru care, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, împotriva încheierii nr.164/CA din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.