ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de 300.000 lei lunar, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost modificată. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați, la data de 29 martie 2001 și astfel beneficiază de drepturile legale de la data de 1 aprilie 2001, iar nu de la 1 aprilie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 197 din 5 martie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V., a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 975 din 30 august 2002, în sensul că îndemnizația de 300.000 lei lunar urmează a fi acordată de la data de 1 aprilie 2001 și nu de la 1 aprilie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul beneficiază de indemnizațiile stabilite de actele normative în temeiul Legii nr. 189/2000, iar nu în temeiul Normelor de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că reclamantului, prin hotărârea nr.,1375/2001, i s-a respins cererea formulată la data de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu poate fi încadrat în prevederile Legii nr. 189/2000. Hotărârea D.G.M.S.S. a fost menținută prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1746/C/2001. Ulterior apariției H.G. nr. 127/2002, care a interpretat Legea nr. 189/2000, Casa Județeană de Pensii Cluj a admis cererea reclamantului, prin hotărârea nr. 975 din 30 august 2002, acordându-i drepturile acestuia, începând cu data celei de a doua cereri, respectiv 1 aprilie 2002. A mai precizat că reclamantului nu-i poate fi luată în considerare prima cerere, întrucât a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamantul a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, respectând termenul reglementat de art. 7 alin. (2) din acest act normativ. Printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea. Ulterior, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, reclamantul a formulat o nouă cerere, soluționată prin decizia contestată, prin recunoașterea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu luna următoare depunerii celei de-a doua cereri. Prin art. 2 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 127/2002 s-a stabilit că intră în categoria persoanelor strămutate și persoanele care s-au refugiat. Numai că dreptul reclamantului, de a-i fi aplicate măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000, rezultă din economia textului acestei legi. Dispozițiile H.G. nr. 127/2002 nu acordă drepturi noi și nici nu adaugă condiții sau categorii de persoane beneficiare de prevederile Legii nr. 189/2000, ci doar dă o interpretare a acesteia. Astfel că dreptul reclamantului s-a născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării primei cereri, respectiv la 1 aprilie 2001, întrucât textul normativ de reglementare era în vigoare, iar nu la data întocmirii celei de a doua cereri. Respingerea cererii inițiale de către Casa Județeană de Pensii Cluj nu a fost consecința lipsei unui text normativ favorabil, ci doar consecința unei interpretări greșite a dispozițiilor legii su-menționate.

Pentru considerentele arătate, se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.