ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizația

de 300.000 lei lunar, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, așa cum a fost modificată.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a susținut că a depus cererea pentru acordarea drepturilor

prevăzute de lege pentru refugiați, la data de 29 martie 2001 și astfel

beneficiază de drepturile legale de la data de 1 aprilie 2001, iar nu de la 1

aprilie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 197 din 5 martie

2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V., a dispus modificarea

parțială a hotărârii nr. 975 din 30 august 2002, în sensul că îndemnizația de

300.000 lei lunar urmează a fi acordată de la data de 1 aprilie 2001 și nu de

la 1 aprilie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul beneficiază de indemnizațiile stabilite de actele

normative în temeiul Legii nr. 189/2000, iar nu în temeiul Normelor de aplicare

a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

reclamantului, prin hotărârea nr.,1375/2001, i s-a respins cererea formulată la

data de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu poate fi încadrat în prevederile Legii

nr. 189/2000.

Hotărârea D.G.M.S.S. a fost

menținută prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1746/C/2001.

Ulterior apariției H.G. nr.

127/2002, care a interpretat Legea nr. 189/2000, Casa Județeană de Pensii Cluj

a admis cererea reclamantului, prin hotărârea nr. 975 din 30 august 2002,

acordându-i drepturile acestuia, începând cu data celei de a doua cereri,

respectiv 1 aprilie 2002.

A mai precizat că reclamantului nu-i

poate fi luată în considerare prima cerere, întrucât a fost respinsă printr-o

hotărâre irevocabilă.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamantul a depus cerere pentru a

i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie

2001, respectând termenul reglementat de art. 7 alin. (2) din acest act

normativ.

Printr-o interpretare restrictivă a

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, Casa Județeană de Pensii

Cluj a respins cererea.

Ulterior, după intrarea în vigoare a

H.G. nr. 127/2002, reclamantul a formulat o nouă cerere, soluționată prin

decizia contestată, prin recunoașterea drepturilor prevăzute de O.G. nr.

105/1999, cu luna următoare depunerii celei de-a doua cereri.

Prin art. 2 din Normele aprobate

prin H.G. nr. 127/2002 s-a stabilit că intră în categoria persoanelor

strămutate și persoanele care s-au refugiat.

Numai că dreptul reclamantului, de

a-i fi aplicate măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000,

rezultă din economia textului acestei legi.

Dispozițiile H.G. nr. 127/2002 nu acordă

drepturi noi și nici nu adaugă condiții sau categorii de persoane beneficiare

de prevederile Legii nr. 189/2000, ci doar dă o interpretare a acesteia.

Astfel că dreptul reclamantului s-a

născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării primei cereri,

respectiv la 1 aprilie 2001, întrucât textul normativ de reglementare era în

vigoare, iar nu la data întocmirii celei de a doua cereri.

Respingerea cererii inițiale de

către Casa Județeană de Pensii Cluj nu a fost consecința lipsei unui text normativ

favorabil, ci doar consecința unei interpretări greșite a dispozițiilor legii

su-menționate.

Pentru considerentele arătate, se reține că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 martie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.