ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunile înregistrate la data

de 4 ianuarie 2002, reclamantele SC T.I. SRL, SC T. SRL și SC S.S. SRL, prin

lichidator SC L. SRL Constanța, au solicitat anularea deciziilor nr. 1921, 1922

și 1923 din 28 noiembrie 2001 emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin care

au fost respinse cererile de rambursare a sumelor de la bugetul de stat cu

titlu de T.V.A,. întrucât nu sunt îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 17/2000.

În motivarea cererii,

reclamantul-lichidator a arătat că judecătorul sindic, prin sentințele civile

nr. 3150 din 18 decembrie 2000, nr. 2566 din 19 octombrie 2000 și nr. 2567 din

19 octombrie 2000, a dispus deschiderea procedurii falimentului societăților

comerciale debitoare SC T. SRL, SC S.S. SRL și SC T.I. SRL.

În exercitarea atribuțiilor

conferite de lege, lichidatorul a depus la Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța, cerere pentru rambursarea T.V.A., astfel: pentru SC T.I.

SRL, suma de 552.793.409 lei, pentru SC T. SRL, suma de 936.243.242 lei, iar

pentru SC S.S. SRL, suma de 2.299.527 lei.

Organele de control financiar au constatat că societățile

reclamante nu pot beneficia de rambursarea efectivă a sumelor de la bugetul de

stat, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 17/2000, respectiv

achitarea totală sau parțială a facturilor furnizorilor sau prestatorilor de

servicii.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 61/CA din 15 mai 2002, a

respins acțiunile civile formulate de cele trei reclamante, având ca obiect

anularea deciziilor nr. 1921, 1922 și 1923/2001 emise de Ministerul Finanțelor

Publice.

Pentru a soluționa astfel, instanța

de fond a reținut că atâta timp, cât societățile comerciale se aflau în stare

de faliment și au datorii la furnizorii interni, era firesc ca organul financiar

să nu primească cererile lichidatorului privind rambursarea T.V.A.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, a declarat recurs SC L. SRL Constanța, în calitate de lichidator

al SC T. SRL și SC T. SRL.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din

O.U.G. nr. 17/2000.

Recurenta a susținut că în situația

în care refuzul de rambursare T.V.A. poate fi întemeiat pe dispozițiile art. 23

din O.U.G. nr. 17/2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța avea

obligația ca prin actul de control să stabilească modul de evidențiere pe

cheltuieli sau decontul lunii următoare, a sumei neadmise la rambursare, în

funcție de cauză.

Prin al doilea motiv de recurs, s-a

arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrative

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume, că de la data încheierii

procesului-verbal din 17–18 august 1999 și până la deschiderea procedurii de

faliment, T.V.A. - ul constatat, s-a modificat zilnic, în funcție de

activitatea economică a societăților respective.

Astfel, lichidatorul a depus la

dosarul cauzei procesele-verbale de control, încheiate la data de 25 septembrie

2001 și 1 octombrie 2001, după deschiderea procedurii de faliment, care pretinde

că sunt relevante, privind calitatea de debitor al Ministerului Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului se constată că recursul este nefondat.

Prin sentințele civile nr. 2566, 1567

și 3150/com/2000, pronunțate de judecătorul sindic, s-a deschis procedura

falimentului față de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL și SC T. SRL și pentru fiecare

societate a fost numit lichidator SC L SRL Constanța.

Lichidatorul a solicitat Direcției

Generale a Finanțelor Publice Constanța, rambursarea sumelor reprezentând

T.V.A, în cuantum de 552.793.409 lei pentru SC T.I. SRL, în sumă de 936.243.242

lei pentru SC T. SRL și în sumă de 2.299.527 lei pentru S.C. S.S. SRL.

Organele de control fiscal au

apreciat că societățile comerciale aflate în faliment nu pot beneficia de

rambursarea sumelor solicitate de lichidator, deoarece au furnizori neachitați.

Potrivit art. 23 din O.U.G. nr.

17/2000 privind T.V.A. „nu beneficiată de rambursarea efectivă a sumelor de la

bugetul de stat, contribuabilii care nu au achitat total sau parțial facturile

furnizorilor sau prestatorilor din țară, din care să rezulte T.V.A.

deductibilă”, iar potrivit pct. 10.21 din Normele de aplicare a O.U.G. nr.

17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2001 „Contribuabilii înregistrați ca

plătitori T.V.A., beneficiază de rambursarea efectivă a T.V.A. numai pentru

suma aferentă facturilor plătite total sau parțial, furnizorilor de bunuri sau

prestațiilor de servicii, din care rezultă taxa deductibilă”.

Or, la data controlului, SC T.I. SRL

avea facturi neachitate în valoare de 16.127.611.250 lei, SC T. SRL avea

facturi neachitate, în valoare de 27.761.486.012 ei, iar SC S.S. SRL avea

furnizori neachitați, în sumă de 478.077.016 lei.

Ministerul Finanțelor Publice, prin

Ordinul nr. 565/2000, a instituit ca o condiție de rambursare a T.V.A.,

achitarea furnizorilor și prestatorilor de servicii, iar de la această condiție

nu fac excepție societățile aflate în procedura de faliment.

Astfel, organele de control, în mod

legal nu au dispus rambursarea T.V.A., pretinsă de societățile aflate în

faliment.

Nici al doilea motiv de casare a

sentinței atacate nu este întemeiat și urmează a fi respins.

Privitor la procesele-verbale prin

care se recunoaște T.V.A. - ul datorat, instanța a apreciat că atât timp, cât

societățile comerciale nu și-au achitat facturile furnizorilor interni înainte

și chiar în faza de faliment în care se afla, rambursarea T.V.A. nu este

posibilă, așa cum corect a stabilit pârâtul, prin deciziile a căror anulare se

cere.

Așa fiind, soluția instanței de

fond, fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC L.

SRL Constanța, în calitate de lichidator desemnat de SC T.I. SRL, SC S.S. SRL,

SC T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 61/CA din 15 mai 2002 a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2003.