ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 decembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare. S-a susținut că hotărârea judecătorească menționată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este vădit netemeinică. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acțiunea adresată Judecătoriei Satu-Mare, reclamanta B.A.

S.A. - sucursala Satu-Mare, a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Satu-Mare, solicitând, pe calea acțiunii în regres, obligarea acesteia la achitarea plăților compensatorii pe care reclamanta le-a remis fostei sale salariate B.A.T. În acțiune, reclamanta a arătat că la data de 18 noiembrie 1999, B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare și-a încetat activitatea, astfel că fostei salariate i s-a desființat postul. Angajata se afla în acel moment în concediu medical, astfel că nu a putut participa la serviciile de preconcediere colectivă prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 98/1999 și nu a fost cuprinsă în tabelele nominale cu salariații disponibilizați colectiv care au primit plăți compensatorii din fondul de șomaj aflat la dispoziția Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În consecință, prin sentința civilă nr. 8010 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu-Mare, reclamanta a fost obligată să plătească fostei salariate plăți compensatorii în cuantum de 36.600.000 lei. După acordarea acestora a formulat acțiunea în regres împotriva pârâtei, susținând că plățile compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 98/1999. Judecătoria Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 8976/13 septembrie 2001 a respins acțiunea, motivând că nu poate beneficia de plăți compensatorii din fondul pentru ajutorul de șomaj fostul angajat care nu a participat la serviciile de preconcediere colectivă, astfel încât aceste sume se suportă din fondurile angajatorului.

Tribunalul Satu-Mare, prin decizia civilă nr. 850 din 18 decembrie 2001, a admis recursul reclamantei și pe fond acțiunea în regres, obligând pârâta să restituie suma achitată de reclamantă fostei angajate. S-a arătat că plățile compensatorii se suportă din fondul pentru plata ajutorului de șomaj în mod exclusiv, conform art. 54 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999 și nu din sursele proprii ale angajatorului. În recursul în anulare se susține că decizia tribunalului este greșită, fiind dată cu încălcarea mai multor prevederi ale O.U.G. nr. 98/1999. Examinând întregul material probator administrat în cauză în lumina criticilor formulate, Curtea reține următoarele: B.A. S.A.

(în prezent privatizată sub denumirea R.B.), a desființat la data de 18 noiembrie 1999 Agenția Satu-Mare iar la 2 februarie 2000 Fondul Proprietății de Stat a hotărât restructurarea întregii bănci și a aprobat disponibilizarea colectivă a unui număr de 1500 angajați în 2 etape (februarie-aprilie 2000 și 15-17 mai 2000), potrivit prevederilor O.U.G. nr. 98/1999. În acest scop s-a încheiat Protocolul din 21 februarie 2000 între conducerea centrală a B.A. și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 98/1999, sucursala Satu-Mare a B.A. a întocmit tabele nominale cu salariații disponibilizați și le-a depus la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru ca aceștia să participe la serviciile de preconcediere colectivă, obligatorii, potrivit art. 29 alin. (4) din același act normativ, pentru acordarea plăților compensatorii.

Or, este cert că B.A.T. nu a fost cuprinsă în aceste tabele și nu a participat la serviciile de preconcediere colectivă deoarece se afla în incapacitate temporară de muncă. Contractul de muncă i-a fost de altfel desfăcut după încetarea acestei situații, prin decizia nr. 66/19 iunie 2000. În aceste condiții, prin sentința civilă nr.8010/10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare a fost obligată să-i plătească plățile compensatorii conform prevederilor O.U.G. nr. 98/1999 întrucât nu a beneficiat de măsuri de protecție. Așa fiind, așa cum în mod corect a constatat judecătoria, deoarece absența angajatei de la programul de restructurare și de la serviciile de preconcediere colectivă se datorează angajatului, care nu a trecut-o în tabelele respective, acesta trebuie să suporte plățile compensatorii din propriile fonduri, conform prevederilor art. 42 și art. 43 din O.U.G.

nr. 98/1999. Ca urmare, regresul împotriva pârâtei nu are nici o justificare, astfel încât recursul reclamantei a fost greșit admis prin decizia tribunalului. În consecință, admițându-se recursul în anulare potrivit prevederilor art. 330 3 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare. Modifică decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de reclamanta B.A. R. S.A. - sucursala Satu-Mare împotriva sentinței civile nr.8976 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.