ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 decembrie 2002

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat, potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992

republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva

deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul

Satu-Mare.

S-a susținut că hotărârea

judecătorească menționată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este vădit

netemeinică.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că prin acțiunea adresată Judecătoriei Satu-Mare, reclamanta B.A.

S.A. - sucursala Satu-Mare, a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană

pentru Ocuparea Forței de Muncă Satu-Mare, solicitând, pe calea acțiunii în

regres, obligarea acesteia la achitarea plăților compensatorii pe care

reclamanta le-a remis fostei sale salariate B.A.T.

În acțiune, reclamanta a arătat că

la data de 18 noiembrie 1999, B.A. S.A. - sucursala Satu-Mare și-a încetat

activitatea, astfel că fostei salariate i s-a desființat postul. Angajata se

afla în acel moment în concediu medical, astfel că nu a putut participa la

serviciile de preconcediere colectivă prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 98/1999

și nu a fost cuprinsă în tabelele nominale cu salariații disponibilizați

colectiv care au primit plăți compensatorii din fondul de șomaj aflat la

dispoziția Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă. În consecință,

prin sentința civilă nr. 8010 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu-Mare,

reclamanta a fost obligată să plătească fostei salariate plăți compensatorii în

cuantum de 36.600.000 lei. După acordarea acestora a formulat acțiunea în

regres împotriva pârâtei, susținând că plățile compensatorii se suportă din

bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr.

98/1999.

Judecătoria Satu-Mare, prin sentința

civilă nr. 8976/13 septembrie 2001 a respins acțiunea, motivând că nu poate

beneficia de plăți compensatorii din fondul pentru ajutorul de șomaj fostul

angajat care nu a participat la serviciile de preconcediere colectivă, astfel

încât aceste sume se suportă din fondurile angajatorului.

Tribunalul Satu-Mare, prin decizia

civilă nr. 850 din 18 decembrie 2001, a admis recursul reclamantei și pe fond

acțiunea în regres, obligând pârâta să restituie suma achitată de reclamantă

fostei angajate. S-a arătat că plățile compensatorii se suportă din fondul

pentru plata ajutorului de șomaj în mod exclusiv, conform art. 54 alin. (2) din

O.U.G. nr. 98/1999 și nu din sursele proprii ale angajatorului.

În recursul în anulare se susține că

decizia tribunalului este greșită, fiind dată cu încălcarea mai multor

prevederi ale O.U.G. nr. 98/1999.

Examinând întregul material probator

administrat în cauză în lumina criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

B.A. S.A. (în prezent privatizată

sub denumirea R.B.), a desființat la data de 18 noiembrie 1999 Agenția

Satu-Mare iar la 2 februarie 2000 Fondul Proprietății de Stat a hotărât

restructurarea întregii bănci și a aprobat disponibilizarea colectivă a unui

număr de 1500 angajați în 2 etape (februarie-aprilie 2000 și 15-17 mai 2000),

potrivit prevederilor O.U.G. nr. 98/1999. În acest scop s-a încheiat Protocolul

din 21 februarie 2000 între conducerea centrală a B.A. și Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În conformitate cu prevederile art.

5 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 98/1999, sucursala Satu-Mare a B.A.  a

întocmit tabele nominale cu salariații disponibilizați și le-a depus la Agenția

Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru ca aceștia să participe la

serviciile de preconcediere colectivă, obligatorii, potrivit art. 29 alin. (4)

din același act normativ, pentru acordarea plăților compensatorii.

Or, este cert că B.A.T. nu a fost

cuprinsă în aceste tabele și nu a participat la serviciile de preconcediere

colectivă deoarece se afla în incapacitate temporară de muncă. Contractul de

muncă i-a fost de altfel desfăcut după încetarea acestei situații, prin decizia

nr. 66/19 iunie 2000.

În aceste condiții, prin sentința

civilă nr.8010/10 octombrie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, B.A. S.A. -

sucursala Satu-Mare a fost obligată să-i plătească plățile compensatorii

conform prevederilor O.U.G. nr. 98/1999 întrucât nu a beneficiat de măsuri de

protecție.

Așa fiind, așa cum în mod corect a

constatat judecătoria, deoarece absența angajatei de la programul de

restructurare și de la serviciile de preconcediere colectivă se datorează

angajatului, care nu a trecut-o în tabelele respective, acesta trebuie să

suporte plățile compensatorii din propriile fonduri, conform prevederilor art.

42 și art. 43 din O.U.G. nr. 98/1999.

Ca urmare, regresul împotriva

pârâtei nu are nici o justificare, astfel încât recursul reclamantei a fost greșit

admis prin decizia tribunalului.

În consecință, admițându-se recursul

în anulare potrivit prevederilor art. 330

3

alin. (1) rap. la art.

312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica decizia atacată

în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței

judecătoriei, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 850 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Satu

Mare.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge

recursul declarat de reclamanta

B.A. R. S.A. - sucursala Satu-Mare împotriva sentinței

civile nr.8976 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.