ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P.C. SA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 66.804.623 lei, reprezentând contravaloare din investiția neachitată, diferențe diverse la utilități și obligații de asociere, precum și penalități de întârziere. Pârâta SC L.C. SRL București, prin cererea reconvențională, a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 6.977.811 lei, contravaloare T.V.A. încasată în plus și comisioane facturate, de asemenea, nedatorat. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 8539/2000, a admis acțiunea principală pentru suma de 7.124.437 lei și cererea reconvențională pentru 6.977.811 lei, a compensat datoriile până la suma de 146.426 lei.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1259 din 21 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, reținând că: - părțile au fost asistate de consilieri la efectuarea expertizei contabile, - spațiul comercial adus în asocierea în participațiune „aparține statului”, astfel că - investiția făcută de reclamantă nu poate profita pârâtei reconveniente, - iar, expertiza contabilă a determinat corect și sumele pretinse prin cererea reconvențională. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că: - instanțele nu au motivat, în drept și în fapt, soluția în cererea reconvențională, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de repartizare a cotelor de asociere prin deconturi, conform Cap. 4 lit. b) și Cap.5 lit. a, c, din contractul de asociere, în aplicarea art. 11.12 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 512/1998. - au conferit expertizei contabile o forță probantă superioară celorlalte mijloace de probă, încălcând art. 129 C. proc. civ., dar - nu s-au pronunțat asupra actului adițional la contractul de asociere și facturii din 21 octombrie 1998 emisă în baza acestuia, în sensul că „valoarea reparațiilor să fie transferate pe bază de factură”, exigibilă la 30 aprilie 1998. Recursul este nefondat. Instanța de apel nu a acordat expertizei o forță probantă superioară celorlalte probe, în special înscrisuri invocate de reclamantă, ci a reținut judicios că expertul, consilier al acesteia, nu a relevat, printr-un raport, erori sau omisiuni ale expertului contabil ori acte neanalizate, dar nu a formulat nici obiecțiuni, astfel că nu le poate invoca ulterior.

Relativ la actul adițional din 21 noiembrie 1997 și la „factura din 21 octombrie 1998”, cu scadență la 30 aprilie 1998, în mai, corect instanța de apel a constatat că titularul dreptului de proprietate al spațiului comercial nu este pârâta reconvenientă și, deci, nu aceasta are beneficiul îmbunătățirilor făcute de reclamantă. Faptul că pârâta recunoaște existența acestora și a facturii este irelevant, în raport cu principiul relevant în considerentul anterior. În ce privește motivul referitor la cererea reconvențională, de asemenea, instanța de apel a dat eficiență concluziei expertizei contabile, față de care expertul, consilier al reclamantei, nu a formulat obiecțiuni sau cu raport analitic, în care să releve pretinsa încălcarea obligației de ținere a evidenței contabile de către pârâtă.

Într-adevăr, expertul contabil concluzionează că reclamanta trebuie să încaseze „următoarele sume încasate fără bază legală: TVA încasată la cotele din profit, cotă din profitul net plătită fără obiect și comisioane de plată SC P.C. SA, în total, 6.977.811 lei. Prin încheierea din 19 septembrie 2000, prima instanță a amânat procesul la 10 octombrie 2000, pentru „formularea unor eventuale obiecțiuni”, dar reclamanta a depus „concluzii scrise” în dezbaterile asupra fondului pricinii, chestiunea privind neefectuarea de pârâtă a operațiunilor contabile menționate nemaifiind supusă expertului și discuției părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA București, împotriva deciziei nr. 1259 din 21 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.