ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P.C. SA a cerut

obligarea pârâtei la plata sumei de 66.804.623 lei, reprezentând contravaloare

din investiția neachitată, diferențe diverse la utilități și obligații de asociere,

precum și penalități de întârziere.

Pârâta SC L.C. SRL București, prin cererea

reconvențională, a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 6.977.811 lei,

contravaloare T.V.A. încasată în plus și comisioane facturate, de asemenea,

nedatorat.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 8539/2000, a admis acțiunea principală pentru suma de 7.124.437 lei

și cererea reconvențională pentru 6.977.811 lei, a compensat datoriile până la suma

de 146.426 lei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 1259 din 21 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamantă, reținând că:

- părțile au fost asistate de consilieri

la efectuarea expertizei contabile,

- spațiul comercial adus în asocierea

în participațiune „aparține statului”, astfel că

- investiția făcută de reclamantă nu

poate profita pârâtei reconveniente,

- iar, expertiza contabilă a determinat

corect și sumele pretinse prin cererea reconvențională.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanta, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând

că:

- instanțele nu au motivat, în drept

și în fapt, soluția în cererea reconvențională, iar pârâta nu și-a îndeplinit

obligația legală de repartizare a cotelor de asociere prin deconturi, conform Cap.

4 lit. b) și Cap.5 lit. a, c, din contractul de asociere, în aplicarea art. 11.12

alin. (1) și (2) din H.G. nr. 512/1998.

- au conferit expertizei contabile o

forță probantă superioară celorlalte mijloace de probă, încălcând art. 129 C.

proc. civ., dar

- nu s-au pronunțat asupra actului

adițional la contractul de asociere și facturii din 21 octombrie 1998 emisă în

baza acestuia, în sensul că „valoarea reparațiilor să fie transferate pe bază

de factură”, exigibilă la 30 aprilie 1998.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel nu a acordat expertizei

o forță probantă superioară celorlalte probe, în special înscrisuri invocate de

reclamantă, ci a reținut judicios că expertul, consilier al acesteia, nu a

relevat, printr-un raport, erori sau omisiuni ale expertului contabil ori acte

neanalizate, dar nu a formulat nici obiecțiuni, astfel că nu le poate invoca

ulterior.

Relativ la actul adițional din 21

noiembrie 1997 și la „factura din 21 octombrie 1998”, cu scadență la 30 aprilie

1998, în mai, corect instanța de apel a constatat că titularul dreptului de

proprietate al spațiului comercial nu este pârâta reconvenientă și, deci, nu

aceasta are beneficiul îmbunătățirilor făcute de reclamantă. Faptul că pârâta recunoaște

existența acestora și a facturii este irelevant, în raport cu principiul relevant

în considerentul anterior.

În ce privește motivul referitor la

cererea reconvențională, de asemenea, instanța de apel a dat eficiență concluziei

expertizei contabile, față de care expertul, consilier al reclamantei, nu a formulat

obiecțiuni sau cu raport analitic, în care să releve pretinsa încălcarea obligației

de ținere a evidenței contabile de către pârâtă.

Într-adevăr, expertul contabil

concluzionează că reclamanta trebuie să încaseze „următoarele sume încasate

fără bază legală: TVA încasată la cotele din profit, cotă din profitul net plătită

fără obiect și comisioane de plată SC P.C. SA, în total, 6.977.811 lei. Prin

încheierea din 19 septembrie 2000, prima instanță a amânat procesul la 10

octombrie 2000, pentru „formularea unor eventuale obiecțiuni”, dar reclamanta a

depus „concluzii scrise” în dezbaterile asupra fondului pricinii, chestiunea

privind neefectuarea de pârâtă a operațiunilor contabile menționate nemaifiind

supusă expertului și discuției părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA București, împotriva deciziei nr. 1259

din 21 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2003.