ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2261/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 411/2000 Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A. R. Timișoara, precum și cererea reconvențională formulată de Asociația familială K.R. și, în consecință: A fost obligată R.A. R. la plata sumei de 312.374.707 lei, reprezentând contravaloare produse agricole suplimentare neachitate și 10.631.203 lei cheltuieli de judecată. Curtea de apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 881/ A din 27 septembrie 2000 a casat sentința tribunalului și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra obligațiilor SC A. SRL și a reprezentantului acestuia.

În fond după casare, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 717 din 9 aprilie 2001, a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată de SC C. TIMIȘ SA. A constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei în ceea ce privește cererea de chemare în judecată a pârâtei SC A. SRL. A constatat prescris dreptul la acțiune al pârâtei Asociația familială K.R. în ceea ce privește cererea reconvențională formulată împotriva reclamantei SC C. SA. Această hotărâre a fost păstrată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ care, prin decizia nr. 820/ A din 3 octombrie 2001 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC C. și pârâta Asociația familială K.R.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, față de concluziile rapoartelor de expertiză, efectuate în cauză, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei, susținerile acesteia nefiind susținute de nici o probă a dosarului. A mai reținut că, deși pârâta Asociația familială K.R. a susținut că numai ultimele livrări de produse din luna iunie au fost livrate peste cantitatea datorată, tribunalul a analizat termenul de prescripție prin ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv prima întâmpinare a pârâtei din data de 31 mai 1996, când arată că, din întreaga cantitate de produse predate reclamantei a reținut suma de 895.640 lei pentru servicii, rețineri ce au fost efectuate în anul 1993 – împrejurare ce conduce la concluzia că cererea reconvențională a fost formulată peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Asociația familială K.R., susținând că în mod eronat instanța de fond și de apel au apreciat că dreptul său la acțiune este prescris, pentru că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 4 august 1994, întrucât la această dată, prin livrări de cereale, au fost achitate atât creditul, cât și dobânzile aferente, stabilite prin contract. La această dată a încetat starea asociației de debitoare față de reclamantă și, cum până în acest moment era debitoare, nu se născuse dreptul său la acțiune. Recursul este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că, la data de 28 septembrie 1993, între părți a intervenit contractul nr. 519, potrivit căruia R.A.

R. Timiș s-a obligat să acorde Asociației Familiale K.R. credite subvenționate de către stat pentru cultivarea unei suprafețe de 526 hectare teren arabil, urmând ca aceasta să ramburseze creditul din recolta de cereale a anului 1994, în cel mult 10 zile de la încheierea recoltatului. Așadar, potrivit convenției încheiate, părțile și-au asumat obligații reciproce, care s-au derulat din toamna anului 1993 – până în vara anului 1994. Prin creditele primite în această perioadă, pârâta a devenit debitoare față de R.A. R., dar termenul de prescripție a acestor datorii a început să curgă abia la scadență, adică la 10 zile de la terminarea recoltatului [ Cap. II lit. b) din contract]. Prin livrarea de cereale din data de 1 august 1994, pârâta a achitat în întregime valoarea creditului acordat de R.A.

R., precum și a dobânzilor aferente. Cererea reconvențională are ca obiect plata surplusului de recoltă livrat reclamantei, la data de 1 august 1994, peste nivelul avansului și al dobânzilor aferente, surplus pe care R.A. R. nu l-a plătit. Rezultă deci, că pentru pârâtă, dreptul de a solicita contravaloarea surplusului de cereale livrate reclamantei s-a născut la data de 1 august 1994, când acesta a devenit debitoare prin refuzul de a face plata cerealelor. Cum cererea reconvențională a fost introdusă la data de 18 aprilie 1997, înlăuntrul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea constată că dreptul la acțiune al pârâtei nu este prescris, așa cum greșit au reținut cele două instanțe.

În consecință, Curtea, în conformitate cu art. 313 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va admite apelurile declarate de cele două părți împotriva sentinței civile nr. 717/2001 pe care o desființează și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Asociația Familială K.R. Timișoara, împotriva deciziei nr. 820/ A din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, pe care o casează. Admite și apelurile declarate de aceeași pârâtă și de reclamanta SC C. TIMIȘ SA Timișoara, împotriva sentinței nr. 717 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.