ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 885/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC J. SA, cu sediul în municipiul

Rădăuți, a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună, în

contradictoriu cu Consiliul Concurenței, anularea deciziei nr. 114 din 16

aprilie 2002, prin care președintele acestei autorități publice i-a respins

plângerea formulată împotriva amenzii de 150.000.000 lei, aplicată prin decizia

Comisiei Consiliului Concurenței nr. 82 din 6 martie 2002, pentru încălcarea

prevederilor art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996.

În motivarea cererii, a arătat că

prin decizia a cărei anulare o solicită, s-au reținut în sarcina sa fapte

anticoncurențiale petrecute cu ocazia licitației din 22 decembrie 1999,

organizată de Fondul Proprietății de Stat, incriminate de art. 5 alin. (1) lit.

f), la vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut la SC O. SA, pentru

care i s-a aplicat amenda contravențională de 150.000.000 lei, în temeiul art.

56 lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996.

A susținut că ambele decizii sunt

nelegale, dispozițiile art. 40 din Legea nr. 21/1996, în baza cărora Consiliul

Concurenței a dispus efectuarea de investigații, trebuie interpretate în sensul

că dreptul de a iniția procedura de investigare din oficiu pentru practicile

anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. f), poate fi exercitat

numai atunci când se urmărește protecția unui interes public, nu și în cazul

interesului privat.

Efectuarea de investigații din

oficiu sunt limitate la cazurile prevăzute de art. 40 lit. b), c) și d).

Ca atare, în cazul licitațiilor

organizate în baza Legii privind privatizarea societăților comerciale,

efectuarea investițiilor nu poate fi făcută din oficiu, ci numai la plângerea

unei persoane fizice sau juridice care a fost afectată în mod real și direct

prin încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 21/1996.

Cum în cauză Asociația P.A.S. din

cadrul SC O. SA Bucovina nu a participat la licitația din 22 decembrie 1996, nu

are calitatea de a formula plângere și în consecință, Consiliul Concurenței nu

a fost legal învestit.

A mai susținut că dispozițiile art.

5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996 pot fi aplicate numai atunci când se

impune ca o condiție de validitate a licitației participarea a cel puțin două

persoane fizice ori juridice.

În cauză, procedura de privatizare a

vânzării acțiunilor prin licitație cu strigare este valabilă și în cazul

participării numai a unui singur ofertant.

În acest sens, art. 3.47 din Normele

Metodologice stabilesc că „dacă la ședința de licitație nu se prezintă nici un

ofertant, se organizează cel mult două licitații cu strigare consecutive”.

Pe de altă parte, arată recurenta,

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) se referă la depunerea unor oferte de

cumpărare. Or, în cazul licitației cu strigare are loc o vânzare pe bază de

ofertă irevocabilă de vânzare.

Recursul este nefondat pentru cele

ce urmează:

Nu poate fi primită susținerea

recurentei potrivit cu care Consiliul Concurenței poate dispune efectuarea

investigației din oficiu, numai în cazul în care se urmărește protecția unui

interes public.

Art. 39 alin. (1) din Legea nr.

21/1996 prevede că descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor legii

incumbă Consiliului Concurenței și Oficiului Concurenței care acționează prin

personalul de control de specialitate împuternicit în acest scop.

Din coroborarea art. 3, art. 39

alin. (1) și art. 40 din Legea nr. 21/1996 rezultă că ori de câte ori ia

cunoștință de o posibilă afectare a mediului concurențial normal din România,

Consiliul Concurenței poate dispune efectuarea unei investigații din oficiu.

Legea concurenței nu face nici o

distincție în funcție de tipurile de licitație sau de obiectul acestora, și cu

atât mai puțin în funcție de felul interesului public sau privat, implicat în

licitațiile respective atunci când interzice sau sancționează ca pe o faptă

deosebit de gravă participarea concertată cu oferte trucate la licitații sau la

alte forme de concurs de oferte.

De asemenea nu poate fi reținut nici

motivul invocat, potrivit cu care Consiliul Concurenței nu a fost legal

învestit, fiind sesizat de Asociația P.A.S. din cadrul SC O. SA București,

asociație care nu a participat la licitație, fapt ce ar duce la nulitatea

actului emis ca urmare a investigației, respectiv a deciziei Consiliului

Concurenței nr. 82/2002.

Este evident că această susținere nu

poate fi primită, autoritatea de concurență putând fi sesizată de orice

persoană fizică sau juridică ce se consideră afectată în mod real și direct

prin faptele reclamante.

În ceea ce privește

inaplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. f). din Legea

concurenței, susținând că „licitațiile sunt valabile și în cazul participării

unui singur ofertant și nu pot forma obiectul unor practici anticare

concurențiale”.

Legea nr. 21/1996 nu distinge între

timpul de licitație și de concurs de ofertă atunci când sancționează ca fiind o

practică anticoncurențială, participarea cu oferte trucate.

Este de reținut că la cea de-a doua

licitație au participat două societăți care, prin trucarea ofertei, au făcut

posibil ca SC R.B. SRL să achiziționeze, la un preț mult mai mic decât prețul

real, pachetul majoritar de acțiuni al SC O. SA.

Față de considerentele prezentate,

constatând că nu există motive temeinice de anulare a actelor administrative

atacate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC J.

SA Rădăuți împotriva deciziei nr. 114 din 16 aprilie 2002 a Președintelui

Consiliului Concurenței, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.