ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

octombrie 1995, reclamanta B.M. a chemat în judecată Comisia Locală Pucioasa,

de aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe primarul orașului, în calitate de

președinte al acestei comisii, solicitând obligarea acestora la punerea sa în

posesie pentru suprafața de 10 ha teren, situat în orașul Pucioasa,

reconstituită conform sentinței civile nr. 866 din 26 ianuarie 1995, a

Judecătoriei Târgoviște.

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1059 din 2

noiembrie 1996, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât s-o pună în

posesie pe reclamantă pentru suprafața de 32.221 mp teren, din care 10.000 mp

vegetație forestieră, urmând ca pentru diferența de 67.798 mp să primească

acțiuni de la SC P. Pucioasa SA.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 740 din 17 septembrie 1997, a admis recursul, a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

După rejudecare, prin sentința

civilă nr. 754 din 12 septembrie 2000, a fost admisă acțiunea și a fost

obligată pârâta, conform raportului de expertiză întocmit de ing. D.R., pentru

terenurile din străzile Fructelor, Liliacului și Nufărului în suprafața de 4614

mp, situate în zona centrală a orașului Pucioasa și deținute cu acte autentice

de alte persoane, pe care au fost edificate construcții, să-i acorde aceeași

suprafață pe alte amplasamente din oraș.

Pentru terenurile din pct. Pe platou,

prelungirea Liliacului – Fructelor, Aluniș și Pătrana, libere, s-a stabilit

reclamantei să fie pusă în posesie, iar pentru cele ocupate cu acte autentice

de alte persoane, fie să i se acorde suprafețe similare, fie să fie despăgubită

conform raportului de expertiză (cu 2,8 dolari SUA/mp).

Pentru terenurile din pct. Râpă s-a

stabilit valoarea de despăgubire la 1,79 dolari SUA/mp, iar pe terenurile

ocupate de SC P. Pucioasa care sunt libere, să fie pusă în posesia reclamantei.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva acestei hotărâri a fost constatat nul prin decizia nr. 49 din 1

februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția de contencios

administrativ și comercială, pentru nemotivarea recursului.

Împotriva sentinței civile nr. 754

din 12 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă irevocabilă

prin decizia civilă nr. 49/2001, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, la data de 3 iulie 2001, a declarat recurs în

anulare, susținând că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii.

În motivarea recursului în anulare,

se arată că deși instanța reține că pentru mare parte din teren există o

imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe vechile amplasamente, obligă

totuși pârâta la echivalentul în bani al acestor terenuri, procedură nelegală

potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

În ce privește terenurile situate pe

raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în

acțiuni și nu cum a dispus instanța, pe terenurile care a apreciat că sunt

libere.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din

Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M. Of. nr.1/05.01.1998), terenurile situate

în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole

de producție, potrivit legii, cooperativelor sau altor persoane îndreptățite

pentru construcții de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat,

rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea

s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.

În alin. (2) se precizează că foștii

proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan

sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan în imediata vecinătate.

De asemenea, în conformitate cu

dispozițiile alin. (2) art. 30 al Legii nr. 18/1991, pentru terenurile situate

în perimetrul I.A.S. - urilor sau fostelor I.A.S. - uri reorganizate în

societăți comerciale pe acțiuni, foștii proprietari pot opta pentru acțiuni la

aceste societăți. În cazul în care nu optează pentru a deveni acționari, li se

va stabili dreptul de proprietate potrivit art. 14 și 15 din lege, din

terenurile ce nu au fost aduse în asociație.

În speță, reclamantei B.M. i-a fost

reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha teren

situate atât în intravilanul orașului Pucioasa, cât și în extravilanul acestei

localități. Conform raportului de expertiză tehnică, întocmit de ing. D.R.,

terenul intravilan este deținut în prezent de alte persoane, cu acte autentice,

având edificate construcții și anexe gospodărești, iar o altă parte din teren

se află în perimetrul fostului I.A.S. Pucioasa, reorganizat în SC P. Pucioasa,

care deține titlu de proprietate potrivit H.G. nr. 834/1991.

Instanța, deși reține că pentru mare

parte din teren există o imposibilitate obiectivă de punere în posesie pe

vechile amplasamente, obligă, totuși, pârâta la plata în echivalent bănesc a

acestor terenuri.

Soluția este nelegală, întrucât

procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991, cu modificările și

completările ulterioare, nu prevede posibilitatea despăgubirii foștilor

proprietari prin echivalent bănesc, ci doar cu terenuri în compensare, pe alte

amplasamente.

În ceea ce privește terenurile

situate pe raza I.A.S. - urilor, reconstituirea dreptului de proprietate se

face în acțiuni și nu cum a dispus instanța, pe terenurile care a apreciat că

sunt libere.

Reconstituirea se poate face în

natură, dar nu cu terenuri din cele aparținând societăților comerciale

constituite, ci cu terenuri rămase în patrimoniul comunei.

Instanța a fost lipsită de rol

activ, nu s-a preocupat de stabilirea situației actuale a fiecărei parcele de

teren și de natura titlurilor deținătorilor actuali ai terenurilor.

Întrucât instanța a stabilit o altă

modalitate de punere în posesie, prin echivalent bănesc și respectiv, prin

atribuirea unor terenuri pe amplasamente care, potrivit dispozițiilor legale în

materie nu pot fi restituite în natură foștilor proprietari, hotărârea este nelegală.

Așa fiind, în baza dispozițiilor

art. 313 C. proc. civ., coroborate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991 și art. 725

C. proc. civ., se va admite recursul în anulare, se va casa sentința atacată și

se va trimite cauza spre o nouă judecată instanței competente, respectiv

judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în vederea

stabilirii modalităților legale de punere în posesie a reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile

nr. 754 din 12 septembrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Pucioasa.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.