ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

cauzei penale de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La data

de 23 octombrie 2009 s-a înregistrat sub nr. 8306/1/2009, la Secția Penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cauza penală având ca obiect contestația la

executare formulată de contestatorul condamnat împotriva deciziei penale nr.

1363 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în dosarul nr. 418/314/2006.

Prin

decizia penală nr.1363 din 13 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva

sentinței penale nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală,

privind pe inculpatul T.C., a casat sentința penală sus-menționată și, în

rejudecare:

L-a

condamnat pe inculpatul T.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Totodată,

i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Potrivit

art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6

luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform

art. 82 C. pen.

Î

n baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

Conform

prevederilor art. 359 C. proc. pen., a atras atenția, în scris, inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrag revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin

aceeași decizie, în baza art. 348 C. proc. pen., instanța de ultim control

judiciar a dispus anularea procesului verbal de

licitație nr. 277/2002 și a actului de adjudecare aferent, ambele

datate 21

iulie 2003, întocmite de executorul judecătoresc - inculpatul T.C.

, privind vânzarea imobilului situat în

municipiul Suceava,

proprietatea numiților G.T. și G.V.

Potrivit art. 189-191 C. proc. pen., l-a obligat

pe inculpatul

T.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, pentru judecata în fața primei instanțe, stabilind ca

suma de 50 lei,

reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în recurs, pentru

intimatul-inculpat T.C.,

până la prezentarea apărătorului ales, să se plătească din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești, în contul Baroului București.

Pentru a decide astfel, instanța de ultim control

judiciar a reținut că

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava, emis în dosarul nr. 3928/P/2004, s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C.

pen.

S-a mai

reținut că prin sentința civilă nr. 1899 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei

Suceava, au fost anulate actele de executare întocmite de

către Biroul Individual Executor Judecătoresc T.C.,

în dosarul de

executare silită nr. 277/2002.

S-a

apreciat că, în drept, fapta inculpatului T.C. care, în calitate de executor

judecătoresc, cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv cu

ocazia desfășurării unei licitații privind vânzarea unui apartament, stabilită

pentru data de 21 iulie 2003, a întocmit în fals

procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare aferent (ambele

datate

21 iulie 2003, ora 9,00), deși aspectele constatate nu corespund

realității, în fapt, în biroul său neavând loc nici o licitație, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen.

Prin

sentința penală nr. 306 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava,

în dosarul penal nr. 418/314/2007, în baza dispozițiilor art. 38 raportat la

art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Suceava și, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc.

pen., s-a declinat

competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Curtea

de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008

a dispus, în baza dispozițiilor

art. 11

pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea

inculpatului T.C. pentru infracțiunea de fals

intelectual prevăzută

de art. 289 alin. (1) C. pen. Totodată, în temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate

de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Față de

situația de fapt reținută, prima Instanță a apreciat că în cauză nu erau

indicii temeinice și probe concrete de săvârșire a infracțiunii de fals

intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., astfel că în baza

dispozițiilor

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Î

mpotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului T.C., în

sensul comiterii unei grave erori de fapt de către instanța de fond, caz de

casare circumscris dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Înalta

Curte, analizând materialul probator administrat în dosar, a constatat, că în

speță, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și s-a făcut dovada că, la

data de 21 iulie 2003, în calitate de executor judecătoresc, cu intenție

directă, inculpatul T.C., cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor sale de

serviciu, a întocmit în fals procesul verbal de licitație și actul de

adjudecare aferent - ambele datând din 21 iulie 2003, ora 9,00 - înscrisuri

oficiale care conțin mențiuni necorespunzătoare realității sub aspectul

prezenței participanților la licitație și derulării procedurilor de licitație,

faptă care sub aspect obiectiv și subiectiv, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Apreciind

că în cauză era incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., în sensul că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt

prin greșita apreciere a probelor, Înalta

Curte,

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. d C. proc. pen.,

a

admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a

casat în integralitatea ei sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții

de Apel Suceava și, în rejudecare, printre altele, a dispus condamnarea

inculpatului T.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută

de art. 289 alin. (1) C. pen.

De

asemenea, la individualizarea pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii

aplicate inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepselor, precum și persoana inculpatului care nu era

cunoscut cu antecedente penale, însă, în concret, a adus atingere unei valori

sociale importante ocrotite de legea penală - încrederea în înscrisurile

oficiale întocmite de un executor judecătoresc și care au produs consecințe

importante în circuitul civil.

Astfel,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală a închisorii orientată la

minimul special - 6 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen.

Apreciind

că, în cauză, scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a

inculpatului - față de persoana acestuia și periculozitatea sa relativ redusă, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 6 luni

închisoare, respectiv suspendarea executării pedepsei accesorii, în vederea

unei reeducări reale a acestuia și a unei reinserții sociale - în condiții

optime.

Considerându-se nelămurit cu privire la

dispozitivul deciziei penale

mai

sus-menționate, inculpatul T.C. (contestator condamnat), la

data de 23 octombrie 2009 a formulat, în baza art. 461 alin. (1) lit. c)

și art. 461 alin. (2) C. proc. pen. contestație la executare, pentru motivele

menționate în cerere la filele 1-2 dosar instanță și detaliate în cuprinsul

practicatei prezentei sentințe.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările cauzei

precum și motivele

contestației la executare formulată de

contestatorul condamnat T.C., constată că cererea de lămurire a dispozitivului

deciziei penale nr. 1361 din 13 aprilie 2009 este nefondată, urmând a fi

respinsă ca atare, pentru motivele ce vor fi mai jos arătate.

Potrivit

dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate face

contestație contra executării hotărârii penale în cazul „ când se ivește vreo

nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare", iar dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. stipulează

instanța competentă să soluționeze contestația la executare, funcție de cazul

vizat la momentul formulării acesteia.

De

asemenea, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000, privind

executorii judecătorești, lege specială privind

organizarea și funcționarea

birourilor executorilor judecătorești sunt

menționate expres cazurile în care încetează calitatea de executor

judecătoresc.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 22 alin.(1) din legea mai sus­menționată, calitatea

de executor judecătoresc încetează: a) la

cerere;

b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă,

în

condițiile legii; c) prin desființarea biroului executorului judecătoresc,

urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a

profesiei, în condițiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin

excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile

prezentei legi; e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de

libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni; f) in cazul constatării văditei

sale incapacități profesionale; g) în cazul in care executorul judecătoresc nu

mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) și f).

Totodată la alin. (2) al aceluiași articol din legea specială se mai

menționează că „încetarea calității de executor judecătoresc se constată sau se

dispune, după caz, de ministrul justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești sau din oficiu".

Or, în

speță, contestatorul T.C., prin decizia penală nr. 1363 din 13 aprilie 2009, a

fost condamnat definitiv de instanța de recurs la o pedeapsă de 6 luni

închisoare, pedeapsă principală cu privire la care s-a dispus suspendarea

condiționată a executării, potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen.

Totodată,

inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 C. pen., inclusiv a dreptului

de a ocupa o funcție

sau de a exercita o profesie ori de a

desfășura o activitate de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul

pentru săvârșirea infracțiunii.

Pe cale

de consecință, nu poate fi primită susținerea contestatorului condamnat conform

căreia, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2426/C din data de 7 septembrie 2009

privind încetarea calității acestuia de executor judecătoresc încalcă

prevederile deciziei penale nr. 1363 din 13 aprilie 2009, întrucât respectivul

act juridic nu face altceva decât să consfințească împrejurarea că, urmare

condamnării definitive a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate,

chiar și în condițiile în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, încetează de drept calitatea acestuia de executor judecătoresc,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din Legea

nr. 188/2000.

Î

ntrucât

decizia penală nr. 1363 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nu poate fi cenzurată pe calea unei contestații la executare, iar

dispozițiile acesteia sunt lipsite de orice echivoc, în cauză se constată că nu

sunt alte aspecte ce urmează a fi lămurite din cuprinsul dispozitivului

deciziei penale anterior menționate.

Față de

cele ce preced, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată contestația la

executare formulată de contestatorul condamnat T.C. împotriva deciziei penale

nr. 1363 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 418/314/2006.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de

contestatorul condamnat T.C. împotriva deciziei penale nr.1363 din 13 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 418/314/2006.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.