ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1509/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de

pârâții Centrul de Calcul Statistică Sanitară și Documentare Medicală al

Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”,

Inspectoratul Școla al Municipiului București, Municipiul București,

reprezentat legal de            primarul  general împotriva deciziei nr.466

din  22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenții-pârâți: Centrul de Calcul Statistică Sanitară și

Documentare Medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, prin consilier

juridic C.I.C., Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, reprezentat de

consilier juridic I.S., Inspectoratul Școlar al Municipiului București, prin

consilier juridic L.P.și Municipiul București, reprezentat legal de primarul

general, prin consilier juridic O.O., lipsind intimații Arhiepiscopia Romano-Catolică

București, Institutul „Sfânta Maria”.

Procedura completă.

Prealabil dezbaterilor,

Curtea a pus în discuția părților, admisibilitatea căii de atac a recursului,

față de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care – în

reglementarea textului de lege invocat – „instanța de apel, găsind întemeiat

apelul, va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă” – această cale de

atac devine inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare

de atac a apelului.

Consilierii juridici

C.I.C., S.I., L.P.și O.O., având pe rând cuvântul, în ordinea menționată au

solicitat respingerea excepției inadmisibilității și admiterea tuturor

recursurilor declarate în cauză, în sensul modificării deciziei 466 din 22

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă în sensul

indicat în motivele de recurs.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.249 din 22

martie 2002, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, a admis excepția lipsei calității procesual active și a respins

pe acest temei acțiunea în revendicare formulată de Institutul Romano-Catolic

„Sfânta Maria” din Popești-Leordeni și de Arhiepiscopia Romano-Catolică din

București, împotriva pârâților Inspectoratul Școlar al municipiului București,

Centrul de Calcul și Statistică, Liceul Nicolae Tonitza și Municipiul București

prin primar cu privire la imobilele situate în Str.Pitar Moș nr.5-15 și

Str.General Berthelot nr.56-58.

S-a motivat sentința, în

sensul că din actele depuse la dosar ar rezulta că o altă persoană, iar nu

reclamantele, ar fi fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor

anterior naționalizării.

Prin decizia nr.466 din 22

noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat sentința

nr.249/2002 și a acordat termen pentru soluționarea fondului cauzei. A reținut

instanța că soluționarea cauzei în baza excepției de către Tribunalul București

a fost greșită, astfel încât se impune continuarea judecății, cu privire la

fondul pricinii.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs pârâții, Centrul de calcul, statistică sanitară și

documentare medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de arte

plastice „Nicolae Tonitza”,  Inspectoratul Școlar al municipiului București și

Municipiul București prin primar, care au reproșat Curții de Apel București

modul greșit în care a ajuns la concluzia că reclamantele ar avea calitate

procesual activă, de vreme ce o persoană fizică – fie ea și fosta stareță a

maicilor – figura ca fiind proprietara terenurilor revendicate.

Recursurile de față nu vor

fi analizate pe fondul lor, Curtea considerându-le inadmisibile, pentru

următoarele motive:

Pentru a asigura

soluționarea cu celeritate a cauzelor, C.proc.civ., după modificarea sa prin

O.U.G. nr.138/2000 și O.U.G. nr.59/2001, a prevăzut în art.297 alin.1 că în

cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în

judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul

întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul,

pronunțând o hotărâre definitivă.

Pornind atât de la litera

legii, cât și de la rațiunea modificărilor aduse de legiuitor, se impune

interpretarea că recursul este admisibil numai împotriva hotărârii definitive

pronunțate de instanța de apel după evocarea fondului, consecutivă anulării

hotărârii apelate.

Per a contrario, un recurs

declarat împotriva hotărârii intermediare apare ca inadmisibil. În cadrul

procesului care continuă în fața instanței de apel ce evocă fondul, desigur că

părțile își pot face apărări complete, prin administrarea unor probe pertinente

și concludente, în termene rezonabile, pentru a se respecta dezideratul

soluționării cauzelor cu celeritate, fără întreruperi inutile.

Or, prin promovarea

recursului împotriva unei decizii intermediare, nesusceptibile de o atare cale

de atac, pârâtele au condus la prelungirea nejustificată a procesului, ceea ce

ar trebui evitat.

Pentru considerentele

anterior expuse, cele patru recursuri vor fi respinse ca fiind inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de

pârâții Centrul de Calcul Statistică Sanitară și Documentare Medicală al

Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”,

Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Municipiul București,

reprezentat legal de primarul general, împotriva deciziei 466 din 22 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2003.