ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1509/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Centrul de Calcul Statistică Sanitară și Documentare Medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, Inspectoratul Școla al Municipiului București, Municipiul București, reprezentat legal de primarul general împotriva deciziei nr.466 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-pârâți: Centrul de Calcul Statistică Sanitară și Documentare Medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, prin consilier juridic C.I.C., Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, reprezentat de consilier juridic I.S., Inspectoratul Școlar al Municipiului București, prin consilier juridic L.P.și Municipiul București, reprezentat legal de primarul general, prin consilier juridic O.O., lipsind intimații Arhiepiscopia Romano-Catolică București, Institutul „Sfânta Maria”.

Procedura completă. Prealabil dezbaterilor, Curtea a pus în discuția părților, admisibilitatea căii de atac a recursului, față de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care – în reglementarea textului de lege invocat – „instanța de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă” – această cale de atac devine inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare de atac a apelului. Consilierii juridici C.I.C., S.I., L.P.și O.O., având pe rând cuvântul, în ordinea menționată au solicitat respingerea excepției inadmisibilității și admiterea tuturor recursurilor declarate în cauză, în sensul modificării deciziei 466 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă în sensul indicat în motivele de recurs.

C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.249 din 22 martie 2002, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesual active și a respins pe acest temei acțiunea în revendicare formulată de Institutul Romano-Catolic „Sfânta Maria” din Popești-Leordeni și de Arhiepiscopia Romano-Catolică din București, împotriva pârâților Inspectoratul Școlar al municipiului București, Centrul de Calcul și Statistică, Liceul Nicolae Tonitza și Municipiul București prin primar cu privire la imobilele situate în Str.Pitar Moș nr.5-15 și Str.General Berthelot nr.56-58. S-a motivat sentința, în sensul că din actele depuse la dosar ar rezulta că o altă persoană, iar nu reclamantele, ar fi fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor anterior naționalizării.

Prin decizia nr.466 din 22 noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat sentința nr.249/2002 și a acordat termen pentru soluționarea fondului cauzei. A reținut instanța că soluționarea cauzei în baza excepției de către Tribunalul București a fost greșită, astfel încât se impune continuarea judecății, cu privire la fondul pricinii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, Centrul de calcul, statistică sanitară și documentare medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza”, Inspectoratul Școlar al municipiului București și Municipiul București prin primar, care au reproșat Curții de Apel București modul greșit în care a ajuns la concluzia că reclamantele ar avea calitate procesual activă, de vreme ce o persoană fizică – fie ea și fosta stareță a maicilor – figura ca fiind proprietara terenurilor revendicate.

Recursurile de față nu vor fi analizate pe fondul lor, Curtea considerându-le inadmisibile, pentru următoarele motive: Pentru a asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor, C.proc.civ., după modificarea sa prin O.U.G. nr.138/2000 și O.U.G. nr.59/2001, a prevăzut în art.297 alin.1 că în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Pornind atât de la litera legii, cât și de la rațiunea modificărilor aduse de legiuitor, se impune interpretarea că recursul este admisibil numai împotriva hotărârii definitive pronunțate de instanța de apel după evocarea fondului, consecutivă anulării hotărârii apelate.

Per a contrario, un recurs declarat împotriva hotărârii intermediare apare ca inadmisibil. În cadrul procesului care continuă în fața instanței de apel ce evocă fondul, desigur că părțile își pot face apărări complete, prin administrarea unor probe pertinente și concludente, în termene rezonabile, pentru a se respecta dezideratul soluționării cauzelor cu celeritate, fără întreruperi inutile. Or, prin promovarea recursului împotriva unei decizii intermediare, nesusceptibile de o atare cale de atac, pârâtele au condus la prelungirea nejustificată a procesului, ceea ce ar trebui evitat. Pentru considerentele anterior expuse, cele patru recursuri vor fi respinse ca fiind inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Centrul de Calcul Statistică Sanitară și Documentare Medicală al Ministerului Sănătății și Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Municipiul București, reprezentat legal de primarul general, împotriva deciziei 466 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.