ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva

sentinței civile nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Culturii și Cultelor

reprezentat de consilierul juridic M.V. și Compania Națională a Imprimeriilor

„C” SA București reprezentată de consilierul juridic B.C. A lipsit

recurenta-reclamantă SC „A. 2000” SA București.

Procedura

completă.

Reprezentantul

Ministerului Culturii și Cultelor a pus concluzii de respingere a recursului și

de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Reprezentanta

intimatei pârâte Compania Națională a Imprimeriilor „C.” SA București a pus

concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de

fond ca legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 9 aprilie 2002, reclamanta S.C. „A. 2000”SA

București a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și

Compania Națională a Imprimeriilor „C” SA, solicitând constatarea nulității

absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0077 seria

M 11 din 9.06.1999, pentru suprafața de 7.027 m.p. teren.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul în suprafață de 8600 m.p.

situat în zona Casei Scânteii a fost transmis la 23.10.1976 în administrarea

antecesoarei societății, Întreprinderea de Difuzare a Cărții, care a construit

un depozit de carte.

Reclamanta

a mai arătat că a administrat acest teren în mod permanent, având dreptul de a

i se recunoaște dreptul de proprietate dobândit, conform Legii nr.15/1990 și

Hotărârii Guvernului nr.834/1991. Demarând procedurile de întocmire a

documentației pentru obținerea certificatului de atestare, reclamanta a aflat

că o porțiune din terenul ce îi aparține a fost cuprins în patrimoniul

Companiei Naționale a Imprimeriilor „C.” SA, titlul dobândit de această pârâtă

fiind emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin

sentința civilă nr.890 din 3 octombrie 2002, Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a parcurs

procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, în

sensul că nu s-a adresat organului emitent pentru anularea actului

administrativ atacat.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta SC „A. 2000” SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că a formulat în termen reclamație administrativă,

adresându-se Ministerului Culturii și Cultelor cu adresa înregistrată la

nr.111539/ 21.10.2002, certificatul de atestare în litigiu fiindu-i comunicat

de pârâtă la 3.10.2002.

Reclamanția

administrativă i-a fost respinsă, Ministerul Culturii și Cultelor comunicând

societății răspunsul negativ prin adresa nr . 6282/ 12.11.2002.

Reclamanta

a formulat critici și pe fondul cauzei, reiterând  susținerile din acțiune

privind drepturile sale asupra terenului în suprafață de 7.027 m.p., aferent

depozitului de carte din b-dul Tipografilor nr.3, sector 1.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și

304

1

Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Potrivit

art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, înainte de a cere instanței anularea

actului, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului

său autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a

comunicat actul administrativ.

Instanța

de fond a reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a parcurs procedura

prealabilă obligatorie, în care sens a reținut inadmisibilitatea acțiunii.

Astfel

cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a avut cunoștință de existența

certificatului de atestare eliberat în favoarea Companiei Naționale a

Imprimeriilor „C.” SA încă din anul 2001, când pârâta i-a comunicat cu adresa

nr.1167/ 14.03.2001 că deține titlu eliberat în baza Legii nr.15/1990 și a H.G.

nr.834/1991.

Sesizând

inițial Judecătoria Sectorului 1 București cu judecarea cauzei, reclamanta a

luat cunoștință nemijlocit de conținutul certificatului de atestare încă de la

data de 24 mai 2002 când i s-a înmânat întâmpinarea formulată de pârâtă, la

care se află anexată copia actului în litigiu.

Prin

sentința civilă nr.5214/ 7.06.2002, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, hotărâre rămasă

irevocabilă prin nerecurare.

Deși

a luat cunoștință de incidența prevederilor Legii nr.29/1990 a contenciosului

administrativ, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art.5 alin.1 din acest

act normativ, neprocedând la sesizarea autorității emitente a actului

administrativ nici după ce litigiul a fost înregistrat la data de 24.07.2002 la

Curtea de Apel București.

De

altfel, reclamanta a formulat plângerea administrativă de-abia după pronunțarea

sentinței nr.890/ 3.10.2002, respectiv la data de 21.10.2002.

În

raport de cele expuse, Curtea va reține netemeinicia criticilor formulate de

reclamantă privind îndeplinirea condiției prevăzute de art.5 alin.1 din Legea

nr.29/1990.

Referitor

la celelalte motive de recurs privind fondul litigiului, acestea nu vor fi

analizate, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepția

inadmisibilității acțiunii.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva sentinței civile

nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.