ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva sentinței civile nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Culturii și Cultelor reprezentat de consilierul juridic M.V. și Compania Națională a Imprimeriilor „C” SA București reprezentată de consilierul juridic B.C. A lipsit recurenta-reclamantă SC „A. 2000” SA București. Procedura completă. Reprezentantul Ministerului Culturii și Cultelor a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Reprezentanta intimatei pârâte Compania Națională a Imprimeriilor „C.” SA București a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 aprilie 2002, reclamanta S.C. „A. 2000”SA București a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Compania Națională a Imprimeriilor „C” SA, solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0077 seria M 11 din 9.06.1999, pentru suprafața de 7.027 m.p. teren. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul în suprafață de 8600 m.p. situat în zona Casei Scânteii a fost transmis la 23.10.1976 în administrarea antecesoarei societății, Întreprinderea de Difuzare a Cărții, care a construit un depozit de carte.

Reclamanta a mai arătat că a administrat acest teren în mod permanent, având dreptul de a i se recunoaște dreptul de proprietate dobândit, conform Legii nr.15/1990 și Hotărârii Guvernului nr.834/1991. Demarând procedurile de întocmire a documentației pentru obținerea certificatului de atestare, reclamanta a aflat că o porțiune din terenul ce îi aparține a fost cuprins în patrimoniul Companiei Naționale a Imprimeriilor „C.” SA, titlul dobândit de această pârâtă fiind emis cu încălcarea dispozițiilor legale. Prin sentința civilă nr.890 din 3 octombrie 2002, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că nu s-a adresat organului emitent pentru anularea actului administrativ atacat.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC „A. 2000” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că a formulat în termen reclamație administrativă, adresându-se Ministerului Culturii și Cultelor cu adresa înregistrată la nr.111539/ 21.10.2002, certificatul de atestare în litigiu fiindu-i comunicat de pârâtă la 3.10.2002. Reclamanția administrativă i-a fost respinsă, Ministerul Culturii și Cultelor comunicând societății răspunsul negativ prin adresa nr . 6282/ 12.11.2002. Reclamanta a formulat critici și pe fondul cauzei, reiterând susținerile din acțiune privind drepturile sale asupra terenului în suprafață de 7.027 m.p., aferent depozitului de carte din b-dul Tipografilor nr.3, sector 1. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 304 1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie, în care sens a reținut inadmisibilitatea acțiunii. Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a avut cunoștință de existența certificatului de atestare eliberat în favoarea Companiei Naționale a Imprimeriilor „C.” SA încă din anul 2001, când pârâta i-a comunicat cu adresa nr.1167/ 14.03.2001 că deține titlu eliberat în baza Legii nr.15/1990 și a H.G.

nr.834/1991. Sesizând inițial Judecătoria Sectorului 1 București cu judecarea cauzei, reclamanta a luat cunoștință nemijlocit de conținutul certificatului de atestare încă de la data de 24 mai 2002 când i s-a înmânat întâmpinarea formulată de pârâtă, la care se află anexată copia actului în litigiu. Prin sentința civilă nr.5214/ 7.06.2002, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare. Deși a luat cunoștință de incidența prevederilor Legii nr.29/1990 a contenciosului administrativ, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art.5 alin.1 din acest act normativ, neprocedând la sesizarea autorității emitente a actului administrativ nici după ce litigiul a fost înregistrat la data de 24.07.2002 la Curtea de Apel București.

De altfel, reclamanta a formulat plângerea administrativă de-abia după pronunțarea sentinței nr.890/ 3.10.2002, respectiv la data de 21.10.2002. În raport de cele expuse, Curtea va reține netemeinicia criticilor formulate de reclamantă privind îndeplinirea condiției prevăzute de art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990. Referitor la celelalte motive de recurs privind fondul litigiului, acestea nu vor fi analizate, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva sentinței civile nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.