ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1356/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

În fond după casare, Tribunalul Prahova, prin

sentința civilă nr. 386 din 27 februarie 2000, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă.

A fost admisă în parte acțiunea introdusă de

reclamanta Asociația de locatari bloc K 6 Ploiești, împotriva pârâților S.C.

N.C. S.R.L. Ploiești și C.N., dispunându-se evacuarea primei pârâte din spațiul

proprietatea celei de a doua pârâte.

S-a respins, ca rămas fără obiect, primul capăt de

cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 4217/1998, încheiat de

cele două pârâte.

S-a reținut că, potrivit art. 64 din Legea 114/1996,

reclamanta are calitatea să formuleze acțiunea de față și, întrucât societatea

pârâtă a schimbat, fără acordul reclamantei, destinația spațiului închiriat,

s-a dispus evacuarea.

În ceea ce privește rezilierea contractului de

închiriere, s-a constatat că locațiunea a încetat prin împlinirea termenului,

la data de 1 septembrie 1999, deci, această cerere a rămas fără obiect.

Apelul declarat de pârâta S.C. N.C. S.R.L. a fost anulat,

ca netimbrat, de Curtea de Apel Ploiești care, prin decizia civilă nr. 804 din

18 iunie 2001, a reținut că, deși citată cu mențiunea timbrării, apelanta

pârâtă nu s-a conformat, astfel că s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta

S.C. N.C. S.R.L. care invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9

Cod procedură civilă, a susținut că au fost încălcate dispozițiile Legii

146/1997 R, întrucât măsura anulării s-a dispus fără a se cita pârâta cu

mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de citare, și cum prevede art.

20(3) din Legea 146/1997 R mai ales că se solicitase de intimata reclamantă

termen pentru lipsă de apărare.

Recursul este nefondat.

Verificându-se susținerile din recurs, se constată

că, în cauză, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Surprinzător de ce se afirmă de către recurentă, se

află dovada de citare a apelantei pârâte (recurenta de acum) pentru termenul

din 18 iunie 2001, când s-a judecat dosarul prin care, clar, i se pune în

vedere acesteia să timbreze apelul cu suma de 37.550 lei, timbrul judiciar de

1500 lei fiind achitat, astfel că au fost respectate întocmai dispozițiile art.

20 din Legea nr. 146/1997, republicată, recurenta fiind aceea care nu s-a

conformat cerințelor legale și care nu mai poate să-și invoce în recurs,

propria culpă.

Faptul că nu s-a admis cererea formulată de partea

adversă din proces de a se amâna cauza , nu poate fi invocat de recurentă,

putând, cel mult, să se fi plâns reclamanta care, însă, nu a făcut recurs.

Față de cele arătate, hotărârea recurată fiind

legală, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. N.C. S.R.L.

Ploiești, împotriva deciziei nr. 804 din 18 iunie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.