ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5551/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7357 din 22 septembrie 2004, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea reclamantei D.A. împotriva pârâtei J.E. prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de închiriere încheiat între părți, înregistrat sub nr. C 707 din 5 februarie 2004. A admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în Ploiești, obligând pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11 iunie 1999, între reclamantă și Primăria Municipiului Ploiești s-a încheiat, pentru o durată de 5 ani, contractul de închiriere pentru imobilul în litigiu.

Deoarece imobilul a fost retrocedat în anul 2001, la 1 martie 2002, reclamanta a încheiat un nou contract cu moștenitorii proprietarului inițial, termenul de încetare a locațiunii fiind același ca în cazul primului contract, 8 mai 2004. La 23 decembrie 2003, pârâta a cumpărat imobilul în litigiu și a încheiat un alt contract de închiriere cu reclamanta, nr. C 707 din 5 februarie 2004, cu termen de 4 luni. În cauză nu s-a făcut dovada că prin modificarea termenului a fost fraudată legea, iar reclamanta nu mai beneficiază de prevederile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 40/1999, modificată prin Legea nr. 241/2001, motiv pentru care s-a dispus evacuarea chiriașului pentru lipsă de titlu.

Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 2940 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, care a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru, în sumă de 84.000 lei și timbru judiciar de 1.500 lei. Curtea de apel a reținut că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, reclamanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, dar la termenul fixat pentru judecarea apelului nu s-a prezentat în instanță pentru a face dovada timbrării. Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., a arătat că decizia este nelegală deoarece la termenul din 24 noiembrie 2003, la dosarul cauzei exista cererea sa, însoțită de chitanța seria PMP nr. 280236 și timbrul judiciar, dovada în acest sens fiind confirmarea de primire din 19 noiembrie 2004. Recursul este fondat. Conform actelor aflate la dosarul nr. 9780/2004 al Curții de Apel Ploiești, înaintea termenului stabilit pentru judecarea apelului, reclamanta D.A. a depus o cerere prin care a solicitat amânarea judecății pentru a-și angaja apărător. Cererea a fost însoțită de chitanța seria PMP nr. 280236 ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și a timbrului judiciar.

Cererea a fost primită la instanța de apel la data de 19 noiembrie 2004, conform confirmării de primire și poartă rezoluția cu data de 22 noiembrie 2004. Prin urmare, anulând ca netimbrat apelul și ignorând faptul că reclamanta a achitat în cuantumul datorat taxele legale, curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele arătate, Înalta Curte va privi ca fondat recursul declarat de reclamantă, va casa decizia atacată, iar în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta D.A. Casează decizia civilă nr. 2940 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2005.