ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC”A.R.”SA  împotriva deciziei nr.431

din 20 septembrie 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta SC”A.R.”SA, cât și intimata Curtea de

Conturi a României.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurenta a fost citată cu mențiunea

timbrării recursului, dar nu a îndeplinit această obligație legală.

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționare  cu privire

la chestiunea prealabilă a timbrajului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

Jurisdicțional Covasna, prin sentința nr.9/30.04.2002 a admis sesizarea

procuroului financiar de pe lângă Curtea de Conturi Covansa și a obligat pe SC”A.R.”SA

la plata către bugetul statului a sumei de 297.049.000 lei, bonificație de

dobândă la creditele angajate pentru realizarea producției de export, pe care a

încasat-o necuvenit, constatând că această sumă a fost restituită la buget cu

OP 2002/27.11.2000, mai fiind obligată societatea și la plata dobânzii legale

de 34,19 pe an pe anumite perioade la sumele stabilite de controlul efectuat.

S-a

constatat că pentru cele 12 operațiuni de export efectuate de societatea

comercială, repatrierea valutei s-a efectuat cu depășirea termenului limită,

situație în care nu putea legal pretinde bonificație la dobândă pentru

creditele angajate în vederea realizării producției de export.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional SC”A.R.”SA, susținând că

sesizarea  procurorului a fost tardiv efectuată, cu depășirea termenului de 10

zile de 37 din Legea nr.94/1992 și că prin interpretarea eronată a

O.G.nr.18/1994 și nr.15/1996 s-a dispus obligarea la plata sumei de 297.049.000

lei.

Secția

Jurisdicțională a Curții de Conturi prin Decizia nr.431 din 20 septembrie 2002

a respins recursul jurisdicțional constatând că acesta este neîntemeiat, în

sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.94/1992

este termen de recomandare,iar în ceea ce privește aplicarea celor două acte

normative a reținut că ele au fost corect reținute și aplicate la speța

soluționată.

Impotriva

deciziei nr.431 din 20 septembrie 2002 a declarat SC ”A.R.”SA, criticând

soluția ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul că termenul de 10 zile

prevăzute de art.37 este un termen de decădere, astfel că sesizarea

procurorului financiar a fost tardivă, iar interpretarea dată celor două acte

normative, respectiv O.G.nr.18/1994 și O.G.nr.15/1994 este eronată.

Analizând

recursul acesta urmează a fi anulat ca netimbrat.

Potrivit

dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 pct.1 din Legea nr.146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ca și de dispozițiile art.3 pct.1 din

Ordonanța Guvernului nr.32/1995 modificată prin Legea nr.123/1997, cererile

care au ca obiect exercitarea unei căi de atac se timbrează, în cazul nostru,

cu 50.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei tibru judiciar.

Nerespectarea

dispozițiilor legale sus-citate se sancționează potrivit art.20 alin.3 din

Legea nr.146/1997, raportat la art.9 alin.2 din O.G.nr.32/1995 cu anularea

cererii.

In

speță se constată că deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra cu

sumele menționate mai sus aceasta nu a dat curs obligației legale ce îi revine

– dovada de la fila 10.

In

conseciță recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul declarat de SC ”A.R.” SA   împotriva deciziei nr.431 din 20 septembrie

2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională, ca netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.