ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

9 decembrie 2004, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamanta SC R. SA Târgoviște a chemat în judecată

pârâta SC E. SA, sucursala Brașov, pentru refuzul de acordare a bonificației

dobândă în sumă de 165.000.000 lei aferentă creditelor Euro angajate pentru

producția de export, exporturi a căror contravaloare fusese încasată și

repatriată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin dosarul de bonificație întocmit în conformitate cu prevederile

O.G. nr. 18/1994, O.G. nr. 15/1996 și O.G. nr. 36/2003, a solicitat SC E. SA,

sucursala Brașov, bonificația dobândă menționată, dar prin hotărârea din 28

iunie 2004, a Comitetului de Garanții și Credite de Comerț Exterior i s-a

acordat bonificația de dobândă, numai pentru creditele în lei aferentă

perioadei aprilie - decembrie 2003, în valoare de 223.272.000 lei. Reclamanta a

susținut că în aceeași perioadă a utilizat și credite în Euro, pentru care i

s-au calculat dobânzi la valoarea de 780.816.581 lei și a plătit dobânzi în

valoare de 665.706.000 lei, pentru care bonificația curentă este de

165.000.000.

Tribunalul Dâmbovița a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești care,

prin sentința nr. 74 din 25 mai 2005, a admis în parte acțiunea reclamantei SC

R. SA Târgoviște și a obligat pârâții SC E. SA și Comitetul Interministerial de

Garanții și Credite de Comerț Exterior să avizeze și să acorde bonificația de dobândă

de 165.000.000 lei.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în

ceea ce privește acordarea bonificației de dobândă, întrucât, potrivit art. 4

din O.G. nr. 34/2003, agenții economici care au angajat credite bancare pentru

producția de export, vor beneficia de bonificația de dobândă acordată de stat,

prin intermediul Băncii E.I., numai pentru exporturile a căror contravaloare a

fost încasată și repatriată.

Împotriva acestei soluții au declarat

recurs, Banca E. SA și Comitetul Interministerial de Garanții și Credite de

Control Exterior.

În recursul său, primul recurent

susține în esență că:

- în mod greșit, instanța a respins

excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată;

- hotărârea este nelegală, întrucât

instanța a respins greșit excepția inadmisibilității acțiunii;

- instanța a încălcat prevederile

art. 17

2

alin. (1) și alin. (3) pct. IV din Legea nr. 96/2000

privind organizarea și funcționarea SC E. SA, legea bugetului de stat pe anul

2003 și Legea nr. 631/2002, Convenția pentru acordarea bonificației de dobândă

nr. 3821 din 9 iulie 2004, încheiată între SC E. SA și reclamanta SC R. SA.

Comitetul Interministerial de

Garanții și Credite de Comerț Exterior, în recursul său, susține că, în mod

nelegal, instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile, iar

pe fond nu se poate vorbi despre un refuz privind acordarea bonificației de

dobândă aferentă creditelor în Euro, cum greșit susține reclamanta.

Ambele recursuri sunt fondate.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii, înainte de a cere

tribunalului, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s–a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este

obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta.

În speță, reclamanta SC R. SA nu a

dovedit efectuarea procedurii prealabile, care constituie o condiție specială

de exercitare a dreptului la acțiune.

Corespondența purtată de reclamantă,

cu SC E. SA nu reprezintă procedura prealabilă în sensul prevăzut de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, așa cum în mod greșit apreciază instanța de fond, întrucât

aceasta trebuie efectuată cu organul emitent al actului administrativ a cărui

anulare se solicită.

În speță, acest organ este Comitetul

Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior care a emis

hotărârea nr. 14247 din 28 iunie 2004, contestată de reclamantă.

Având în vedere argumentele mai sus

expuse, se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentința atacată, în

sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

Referitor la motivul de recurs

privind insuficienta timbrare, acesta este nefondat, față de obiectul acțiunii

care îl reprezintă anularea unui act.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Banca E. SA București și de Comitetul Interministerial de Garanții și Credite

de Comerț Exterior împotriva sentinței nr. 74 din 25 mai 2005 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

respinge, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Târgoviște.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.