ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3513/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția comercială și de contencios administrativ

a Tribunalului Dâmbovița, prin sentința nr. 196 pronunțată la 2 februarie 2004,

a respins cererea formulată de reclamanta B.P.R. C.C., reprezentată prin

lichidator SC R.R.A.L. SRL, cu sediul în Târgoviște, prin care a solicitat

obligarea pârâților S.G., domiciliată în Târgoviște, S.M., cu același domiciliu

ca al primei pârâte, Ș.D., T.E., domiciliată în Târgu-Mureș și V.A.,

domiciliată în Târgoviște, în solidar, la plata sumei de 59118.014 lei, din

care 6.606.490 lei reprezintă rată capital, 1.980.000 lei reprezintă rată

dobândă și 52.531.524 lei reprezintă penalități calculate până la 31 martie

2003 și penalități de 1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a

debitului.

Reclamanta a fost obligată la plata

sumei de 5.000.000 lei către S.G., reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut, pe bază de

expertiza efectuată în cauză, că au fost achitate obligațiile contractuale,

atât cu privire la ratele lunare, cât și cu privire la penalitățile aferente,

reclamanta fiind debitoare față de S.G. cu suma de 3.000.000 lei, reprezentând

fondul social.

Apelul declarat împotriva sentinței

de către reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 247, pronunțată

la 29 martie 2004 de către secția comercială și de contencios administrativ a

Curții de Apel Ploiești.

Instanța de apel a înlăturat

susținerea apelantei că expertiza ce a stat la baza hotărârii primei instanțe

este greșită, necalculându-se penalitățile de întârziere pentru fiecare rată

datorată, în raport de data efectivă a scadenței și de cea a plății, că a

anulat nejustificat foi de vărsământ însușite de împrumutat prin semnătură, că

a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 1111-1113 C. proc. civ.,

stabilind o altă ordine de stingere a obligațiilor și că a interpretat eronat

prevederile art. 22 din contract care stabilea o modalitate contractuală de

executare a fondului social și nu o soluție de achitare anticipată a

împrumutului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru aplicarea greșită a legii, a

clauzelor contractuale și cu interpretarea eronată a probelor administrate.

În esență, sunt folosite aceleași

critici formulate în apel, fapt atestat chiar de recurentă expres verbis.

Criticile sunt neîntemeiate.

Principala probă ce a stat la baza

convingerii instanței de fond a fost raportul de expertiză contabilă, întregit

cu răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă.

După depunerea acestora din urmă,

reclamanta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, atitudine ce înseamnă

achiesarea la aceasta.

O nouă expertiză a fost cerută prin

cererea de apel, cerere corect respinsă de curte pe baza prevederilor art. 291 alin.

(1) și art. 295 alin. (2) C. proc. civ., ținând cont și de împrejurarea că nu

au existat dezbateri diferite de cele făcute în fața primei instanțe.

Față de probele administrate și de

cererile formulate de părți se constată că nu există aspecte de nelegalitate

privind hotărârea atacată, numai acestea putând face obiectul verificărilor

impuse de lege instanței de recurs.

În consecință, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

B.P.R. C.C., prin lichidator SC R.R.A.L. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr.

247 din 29 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2005.