ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1356/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta B.P.R. – C.C., în

faliment, i-a chemat în judecată pe pârâții A.F., D.E.I., D.S., C.M. și M.E.,

pentru a fi obligați în solidar la plata sumei de 13.267.500 lei credit,

2.925.000 lei rată dobândă și 102.598.750 lei penalități calculate până la 28

ianuarie 2003, precum și la plata penalităților ce se vor calcula în

continuare, până la plata integrală a debitului.

Prin aceeași cerere, reclamanta a

solicitat înființarea sechestrului asigurător pe bunurile mobile și imobile ale

pârâților, capăt de cerere cu privire la care a renunțat prin precizările din

15 aprilie 2003.

Prin sentința nr. 442 din 16 martie

2004, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ a

admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți în solidar să-i plătească

reclamantei – creditoare suma de 14.104.488 lei penalități de întârziere și

4.250.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a omologat prima variantă a raportului de expertiză Z.M., care a

răspuns obiectivelor stabilite, ținând cont de obiecțiunile formulate de părți pe

parcursul litigiului, luând ca dată de referință data de 15 iunie 2000, când,

potrivit art. 8 din contract, banca avea obligația să procedeze la compensarea

creanței cu fondul social, din probele dosarului rezultând că o bună perioadă

de timp reclamanta nu a operat în evidența contabilă sumele achitate din

împrumut, calculându-se în mod nejustificat penalități de întârziere.

Prin decizia nr. 380 din 18 mai

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

a respins, ca nefondat, apelul declarat de părți, împotriva sentinței mai sus

menționată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a respins ca nefondate criticile formulate de apelanți privind neîndeplinirea

corectă a procedurii de citare și încălcarea dreptului la apărare, neluarea în

considerare a existenței lucrului judecat, nelegalitatea sumelor la care au

fost obligați și invocarea clauzelor abuzive ale contractului.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei

spre rejudecare, ori reținerea cauzei pentru soluționare pe fond și anularea

hotărârilor pronunțate anterior.

Recurenții pârâți susțin astfel că

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, atât la efectuarea

expertizelor, cât și la derularea procesului la fond, greșit s-a reținut de

către ambele instanțe că pretențiile lor ar fi putut fi luate în considerare

numai dacă ar fi formulat o cerere reconvențională și, de asemenea, că

expertizele contabile au calculat corect deducerile din penalități și dobânzi.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că susținerile recurenților nu sunt fondate, deoarece corect s-a

reținut de către curtea de apel că pârâții au fost legal citați pe tot parcursul

procesului în fața instanței de fond.

Totodată, se constată că sumele la

plata cărora au fost obligați recurenții – pârâți au fost stabilite în baza

raportului de expertiză, care a fost omologat de instanță, datorită faptului că

a aplicat corect prevederile art. 8 din contractul de împrumut și a compensat

din oficiu fondul social cu ratele neachitate ale împrumutului.

Corect s-a reținut și că, având în vedere

că pârâții au semnat contractul fără obiecțiuni, nu pot fi analizate clauzele pretins

abuzive și că nu s-a formulat o cerere reconvențională, prin care să se

solicite nulitatea acestor clauze.

De altfel, recurenții-pârâți nu au invocat

nici un motiv de nelegalitate a deciziei curții de apel, în temeiul

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și recursul pe care l-au declarat în cauză

va fi respins în consecință, potrivit celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții

A.F., C.M., M.E., S.D. și D.I., împotriva deciziei nr. 380 din 18 mai 2004 a

Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.