ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5183/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2302 din 7

octombrie 2003, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de C.J.D.T.,

împotriva pârâtelor SC D.S. SA București și SC D.S. SA – S.D.G.N. Târgoviște și

a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 7.762.618.421 lei, cu titlu

de tarife pentru utilizarea unor terenuri din zona drumurilor pentru perioada

ianuarie-decembrie 2002, actualizate conform indicelui de inflație; a respins

excepția prematurității cererii invocată de pârâtă și a disjuns judecata

cererii reconvenționale formulată de S.D.G.N. Târgoviște, pentru anularea hotărârilor

C.J.D.T.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 836 din 9 decembrie 2004 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă

SC D.S. SA, sucursala Târgoviște și a anulat sentința primei instanțe cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția

comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița,

motivată de faptul că sucursala Târgoviște nu are personalitate juridică, numai

pârâta SC D.S. SA București, având personalitate juridică, astfel că, în speță,

competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția

comercială.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs reclamantul C.J.D.T. invocând, în esență, dispozițiile art.

12 raportat la art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are

alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, întrucât SC D.S. SA –

S.D.G.N. Târgoviște este o sucursală a SC D.S. SA București. Recurentul

reclamant a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9

și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului și menținerii soluției primei instanțe.

Recursul reclamantului este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului și

examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în ansamblul lor se

constată că instanța de apel a omis a face aplicațiunea dispozițiilor art. 10 pct.

4, raportat la art. 12, art. 41 alin. (2) și art. 87 pct. 3 C. proc. civ., așa

încât, în considerarea textelor legale sus-evocate, se impune, fără putință de

tăgadă, admiterea recursului, casarea deciziei atacare și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul C.J.D.T., împotriva deciziei nr. 836 din 9 decembrie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru soluționarea apelului pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.