ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5183/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2302 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de C.J.D.T., împotriva pârâtelor SC D.S. SA București și SC D.S. SA – S.D.G.N. Târgoviște și a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 7.762.618.421 lei, cu titlu de tarife pentru utilizarea unor terenuri din zona drumurilor pentru perioada ianuarie-decembrie 2002, actualizate conform indicelui de inflație; a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâtă și a disjuns judecata cererii reconvenționale formulată de S.D.G.N. Târgoviște, pentru anularea hotărârilor C.J.D.T. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 836 din 9 decembrie 2004 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SC D.S.

SA, sucursala Târgoviște și a anulat sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția comercială. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, motivată de faptul că sucursala Târgoviște nu are personalitate juridică, numai pârâta SC D.S. SA București, având personalitate juridică, astfel că, în speță, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția comercială. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamantul C.J.D.T. invocând, în esență, dispozițiile art. 12 raportat la art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, întrucât SC D.S.

SA – S.D.G.N. Târgoviște este o sucursală a SC D.S. SA București. Recurentul reclamant a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii soluției primei instanțe. Recursul reclamantului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului și examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs în ansamblul lor se constată că instanța de apel a omis a face aplicațiunea dispozițiilor art. 10 pct. 4, raportat la art. 12, art. 41 alin. (2) și art. 87 pct. 3 C. proc. civ., așa încât, în considerarea textelor legale sus-evocate, se impune, fără putință de tăgadă, admiterea recursului, casarea deciziei atacare și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.J.D.T., împotriva deciziei nr. 836 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului pe fond. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.