ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2355/2004

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1018 din 28

decembrie 1999, a admis acțiunea reclamantei, Primăria municipiului Târgoviște,

și a obligat pârâta, SC A.L. SRL Târgoviște, la plata sumei de 31.440.000 lei,

taxă de folosință a terenului, cu 21.397.500 lei, reprezentând majorări de

întârziere la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 545

din 6 iunie 2000.

Recursul declarat de pârâtă,

împotriva deciziei instanței de apel, a fost respins, ca netimbrat, de Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, cu decizia nr. 3365 din 31 mai 2001.

Pârâta a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, care a fost

respinsă ca tardiv declarată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 2311 din 15 aprilie 2003.

În pronunțarea acestei

decizii, s-a reținut că, potrivit art. 319 alin. (2) teza 2 C. proc. civ.,

împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de

executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la

data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un

an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Or, față de data hotărârii

atacate, 31 mai 2001, contestația în anulare, formulată la 5 februarie 2003, a

fost reținută ca tardivă.

Pârâta a declarat

contestație în anulare împotriva acestei ultime hotărâri, invocând eroarea

materială în care s-a găsit instanța, prin faptul că decizia atacată era

susceptibilă de executare, deci, termenul de declarare a contestației în

anulare era ultimul act de executare, astfel că nu era tardivă.

Contestația în anulare este

nefondată.

Prin decizia atacată,

instanța a reținut întemeiat că hotărârea de respingere a recursului ca

netimbrat, nu este susceptibilă de executare, astfel că termenul limită de

declarare a contestației în anulare este de un an de la data când hotărârea a

rămas irevocabilă.

Nu este o eroare materială,

prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. fiind corect aplicate situației în

cauză.

Ca urmare, nefiind întrunite

prevederile art. 318 teza 2 C. proc. civ., contestația în anulare împotriva

deciziei Curții Supreme de Justiție, secția comercială nr. 2311 din 15 aprilie

2003, urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A.L.F. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 2311

din 15 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 29 iunie 2004.