Decizia nr. 2355/2004 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1018 din 28 decembrie 1999, a admis acțiunea reclamantei, Primăria municipiului Târgoviște, și a obligat pârâta, SC A.L. SRL Târgoviște, la plata sumei de 31.440.000 lei, taxă de folosință a terenului, cu 21.397.500 lei, reprezentând majorări de întârziere la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 545 din 6 iunie 2000. Recursul declarat de pârâtă, împotriva deciziei instanței de apel, a fost respins, ca netimbrat, de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, cu decizia nr. 3365 din 31 mai 2001. Pârâta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, care a fost respinsă ca tardiv declarată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2311 din 15 aprilie 2003. În pronunțarea acestei decizii, s-a reținut că, potrivit art. 319 alin. (2) teza 2 C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Or, față de data hotărârii atacate, 31 mai 2001, contestația în anulare, formulată la 5 februarie 2003, a fost reținută ca tardivă. Pârâta a declarat contestație în anulare împotriva acestei ultime hotărâri, invocând eroarea materială în care s-a găsit instanța, prin faptul că decizia atacată era susceptibilă de executare, deci, termenul de declarare a contestației în anulare era ultimul act de executare, astfel că nu era tardivă. Contestația în anulare este nefondată. Prin decizia atacată, instanța a reținut întemeiat că hotărârea de respingere a recursului ca netimbrat, nu este susceptibilă de executare, astfel că termenul limită de declarare a contestației în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Nu este o eroare materială, prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ. fiind corect aplicate situației în cauză. Ca urmare, nefiind întrunite prevederile art. 318 teza 2 C. proc. civ., contestația în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, secția comercială nr. 2311 din 15 aprilie 2003, urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.L.F. SRL Târgoviște, împotriva deciziei nr. 2311 din 15 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2004.