ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3471/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În vederea executării sentinței nr.

44 din 6 iulie 2000 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Gorj și

deciziei nr. 456 din 26 octombrie 2000 a secției jurisdicționale a Curții de

Conturi, în baza art. 86 și 87 din Legea nr. 94/1992, s-a emis ordinul de

executare nr. 41 din 27 decembrie 2000, prin care sucursala G.P. Stoina, are

obligația de a vira la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială,

următoarele sume:

-1) 781.879.999 lei majorări de

întârziere aferente sumei de 601.028.050 lei, plătită cu titlu de C.A.S. pentru

perioada august - octombrie 1998, în intervalul 5 ianuarie 1999 – 28 februarie

2000;

-2) 4.535.637.542 lei reprezentând

C.A.S. restant la 31 decembrie 1999 și 7.010.364.598 lei, majorări de

întârziere calculate până la data de 31 decembrie 1999 și în continuare, până

la data achitării debitului.

La 13 iunie 2002, G.P. Stoina a

formulat contestație la executare, care prin sentința nr. 21 din 31 iulie 2002

a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Gorj, a fost admisă în parte

și s-a constatat stingerea de la plată a obligațiilor financiare din ordinul

contestat, după cum urmează:

-scutirea de la plată a sumei de

4.535.637.542 lei reprezentând C.A.S. restant, ca urmare a dării în plată prin

conversie, în acțiune a acestei sume.

-anularea majorărilor de întârziere

în sumă de 7.010.364.598 lei, calculate până la 31 decembrie 1999, aferente

C.A.S. restant, în sumă de 4.535.637.542 lei.

S-a reținut că potrivit O.U.G. nr.

205/2000, privind conversia în acțiuni a creanțelor cuvenite bugetului de stat,

bugetului asigurărilor sociale, bugetului fondurilor speciale și F.P.S., la

unele societăți comerciale, suspendată prin O.U.G. nr. 23/2001 și respinsă prin

Legea nr. 295/2001 (M. Of. nr. 83/19.02.2001 și M. Of. nr. 303/08.06.2001),

S.N.P. P. SA a adoptat Hotărârea A.G.A. nr. 4 din 14 decembrie 2000 și a

efectuat formalitățile necesare cu privire la conversia în acțiuni a datoriilor

înregistrate către bugetele nominalizate, până la 31 decembrie 2000, inclusiv

datoriile contestatoarei.

În temeiul art. 1 alin. (1) și (2)

din O.U.G. nr. 205/2000, s-a constatat că sucursala G.P. Stoina a fost scutită

de plata debitului restant, în sumă de 4.535.637.542 lei, reprezentând C.A.S.

restant (conversie în acțiuni a acestei sume) și că s-au anulat majorările de

întârziere, în sumă de 7.010.364.598 lei, corespunzătoare C.A.S. restant.

Sumei de 781.879.999 lei nu-i sunt

aplicabile dispozițiile art. 2 din ordonanța precizată mai sus, întrucât

această sumă reprezintă majorări de întârziere corespunzătoare unor debite

achitate cu întârziere, dar înainte de data intrării în vigoare a actului

normativ, prin care se sting de la plată unele obligații financiare.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 642 din 19 noiembrie 2002, a respins recursul

jurisdicțional declarat de contestatoare, reținând legalitatea și temeinicia

soluției.

Considerând decizia netemeinică și

nelegală, S.N.P. P. SA, sucursala G.P. Stoina a declarat recurs și a solicitat

admiterea lui, casarea deciziei secției jurisdicționale, admiterea recursului

împotriva sentinței nr. 16/2000 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de

Conturi Gorj, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare și

pentru majorările de întârziere, de 781.879.999 lei C.A.S., susținând că s-a

făcut o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr.

205/2000.

Recursul este nefondat.

Referitor la suma de 781.879.999,

prevăzută în ordinul de executare nr. 41/2000 a Colegiului jurisdicțional Gorj,

cu titlu de majorări de întârziere, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din

O.U.G. nr. 205/2000, privind anularea acestora, întrucât aceste majorări de

întârziere sunt aferente sumei de 601.028.050 lei, plătită ca C.A.S. pentru

lunile august, septembrie și octombrie 1998, cu întârziere, în perioada 5

ianuarie 1999 – 28 februarie 2000, iar obligația nu s-a convertit în acțiuni.

Articolul în discuție prevede expres

că sunt anulate numai majorările de întârziere aferente obligațiilor restante

la data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu și majorările de

întârziere aferente unor debite achitate cu întârziere, înainte însă de data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 205/2000.

În consecință nu se poate reține că

s-a făcut o interpretare nelegală a dispoziției invocate, astfel că recursul se

privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala G.P.

Stoina, Gorj, împotriva deciziei nr. 642 din 19 noiembrie 2002 a Curții de

Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 octombrie 2003.