ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă M.M., personal și prin avocat V.A și intimatul reclamant Ț.A, personal, lipsind intimata .intervenientă S.C.”R.” S.A. Târgoviște. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că: recursul declarat în cauză este netimbrat, după care, recurenta pârâtă prin reprezentant, a depus dovada plății taxei de timbru. Curtea, neexistând cereri prealabile, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente în legătură cu recursul pârâtei. Reprezentantul recurentei pârâte a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia pentru motivele dezvoltate în scris și depuse la dosar, casarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul reclamant a pus concluzii de respingere a recursului, arătând că a fost un contract de cesiune a acțiunilor care însă nu s-au predat și trebuie să primească contravaloarea lor, fără cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 septembrie 1999, reclamantul Ț.A. a chemat în judecată pe M. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată să cesioneze 1.000 acțiuni ale S.C.”R.” S.A. cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare și la plata dividendelor aferente anilor 1998 și 1999, corespunzătoare celor 1.000 acțiuni. În motivarea cererii reclamantul a invocat prevederile contractului de cesiune de acțiuni, încheiat la data de 24 iulie 1998, având ca obiect cesionarea a 1.000 acțiuni la S.C.”R.” S.A.

Târgoviște. Acesta a arătat că, în momentul prezentării în vederea efectuării formalităților legale de înregistrare și publicitate, i s-a comunicat că cesiunea intervenită nu poate fi operată, întrucât la data de 17 noiembrie 1998 pârâta a cesionat toate acțiunile altei persoane, A. S. În subsidiar, în măsura în care executarea în natură este imposibilă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000.000 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor. Pârâta a solicitat introducerea în cauză a titularului dreptului, S.C.”R.” S.A. Târgoviște. Prin sentința nr.982 din 14 decembrie 1999, Tribunalul Dâmbovița – secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea restrânsă și obligă pe pârâta M.M.

să plătească reclamantului suma de 20.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 1.000 de acțiuni nominative emise de S.C.”R..” S.A., precum și la 2.000.000 lei contravaloarea dividendelor pe anul 1998 – 1999. Prin aceeași hotărâre cererea a fost respinsă față de intervenientul forțat. S-a reținut că pârâta a procedat la o nouă cesiune a acțiunilor. Ca atare, nu mai este posibilă predarea acțiunilor, așa încât reclamantul este îndreptățit la restituirea prețului. Curtea de Apel Ploiești - Secția comercial și contencios administrativ, prin decizia nr.320 din 29 martie 2000, a respins apelul declarat de către pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfe, cu referire la critica privind neplata prețului și stabilirea arbitrară a prețului, instanța de apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate, în raport de mențiunea expresă existentă pe contract, precum și în raport de faptul calculării dividendelor în funcție de valoarea atacată pe acțiune, potrivit datelor comunicate de către intervenientă. Prin decizia nr.1969 din 28 martie 2001, Curtea Supremă de Justiție - Secția comercială a admis recursul declarat de către pârâtă, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleași instanțe pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că în mod greșit nu s-a admis proba testimonială și, prin urmare, nu s-a verificat dacă prețul acțiunilor a fost achitată.

Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, în rejudecare, după casare cu trimitere, prin decizia nr.995 din 26 noiembrie 2001, a respins apelul declarat de către reclamantă, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, după administrarea de noi probe, nu au intervenit elemente care să ducă la o altă concluzie decât rezultând din mențiunea expresă privind plata integrală a prețului acțiunilor cesionate. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 și 11 din Codul de procedură civilă (nemodificat). S-a susținut că, neadministrând probe, instanțe au stabilit eronat situația de fapt.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la instanța de fond. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În raport de dispozițiile art.315 din Codul de procedură civilă rezultă că limitele rejudecării fondului sunt determinate de felul casării. Totodată, în raport de aceleași dispoziții legale, obligatorii pentru aceeași instanță, privitor la probe, sunt indicațiile referitoare de a lămuri anumite împrejurări de fapt, în vederea înlăturării încălcării săvârșite și pronunțării unei soluții temeinice și legale. În cauză, pârâta a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul neadmiterii probei cu martori, cu referire la susținerea privind neîndeplinirea obligațiilor de plată a prețului acțiunilor cesionate.

Instanța de recurs a indicat instanței de apel ca, în rejudecare după casare cu trimitere, să administreze probe, cu referire la preț. În rejudecarea apelului instanța de control s-a conformat acestei indicații. Ca atare, criticile formulate de pârâtă privind refuzul instanței de completare a probatoriului apar ca fiind neîntemeiate. Este însă de reținut că instanța de apel nu avea, legal, posibilitatea de a administra probe în vederea examinării, în sensul vizat de pârâtă, a unor împrejurări fără legătură cu obiectul litigiului. Așadar, administrând probe exclusiv pentru lămurirea împrejurărilor de fapt indicate de instanța de recurs, instanța de apel a procedat legal la rejudecarea apelului în limitele câmpului de judecată determinat de casare.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.M. împotriva deciziei nr.995 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.