ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 193/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 1999 pe rolul Judecătoriei

Tărgu Mureș reclamanta S.A. R.A. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta

S.C. C. SRL Tărgu Mureș solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să oblige pârâta la plata sumei 170.000.000 lei despăgubiri plus

dobânda legală și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că autocamionul proprietatea pârâtei

condus de salariatul acesteia a produs un accident de circulație ca urmare a

desprinderii pompei de beton care a avariat grav autospeciala marca Ford

proprietatea B.C.R.

Prin sntința civilă nr. 4363 din 6

septembrie 1999 Judecătoria Tărgu Mureș și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

La data de 4 august 1999 pe rolul

Tribunalului Mureș a fost înregistrată acțiunea formulată de către B.C.R.,

sucursala Mureș, împotriva S.C. C. SRL prin care aceasta solicită instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de

39.109.454 lei plus dobânda legală până la achitarea integrală a prejudiciului

și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că

reparațiile pentru repunerea în circulație a autospecialei au fost în sumă de

289.102.454 lei, sumă suportată parțial de către A. S.A. până la nivelul sumei

asigurate de 250.000.000 lei, diferența de 39.102.454 lei fiind plătită de

către reclamantă.

Pe parcursul judecării cauzei

reclamanta și-a precizat pretențiile privind dobânzile solicitând suma de

21.806.135 lei reprezentând dobânzi  calculate conform art. 3 din O.G. nr.

9/2001 cu începere de la data notificării și până la 30 mai 2001 și, în

continuare până la achitarea integrală a debitului.

Cele două acțiuni mai înainte

menționate au fost  conexate.

S.C. C. SRL a formulat întâmpinare

și cerere de chemare în garanție a prepușilor săi S.C. și C.F.

Prin întâmpinare, a solicitat

admiterea doar în parte a pretențiilor reclamanților, arătând că în costul

reparațiilor au fost incluse și defecțiunile care nu erau în legătură cu

degradările cauzate prin accidentul de circulație, iar altele, nu erau

necesare.

Prin cererea de chemare în garanție

a solicitat ca cei doi chemați în garanție să fie obligați la plata

despăgubirilor ce se vor stabili în sarcina sa, deoarece accidentul s-a produs

din vina acestor doi prepuși ai săi.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă din 19 octombrie 2001, a admis în parte cererea formulată de reclamanta

S.A. R.A. S.A. și cererea formulată de reclamanții B.C.R., sucursala Mureș,

împotriva pârâtei S.C. C. SRL, precum și cererea de chemare în garanție

formulată de către pârâtă împotriva lui C.F. și  S.C.

A obligat în solidar pe chemații în

garanție la plată către A. S.A. a sumei de 151.895.269 lei și către B.C.R.

Tărgu Mureș a sumei de 39.102.454 lei reprezentând prejudiciu și 21.806.135

reprezentând dobânda legală, precum și la 4.416.261 lei cheltuieli de judecată.

Chemații în garanție au mai fost

obligați tot în solidar la plata sumei de 26.656.147 lei cheltuieli de judecată

către S.C. C. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că la data de 30 septembrie 1998 s-a solicitat de

către unul din punctele de lucru ale pârâtei S.C. C. SRL, o pompă de betoane ce

se afla la pârâtă.

Conform dispozițiilor legale, pompa

de betoane nu permite transportarea prin remorcare (neavând sistem de frânare

propriu, sistem de semnalizare, sistem de suspensie) ci doar încărcată pe

platforma unui autovehicul sau a unei remorci.

Toate dispozitivele cu care este

dotată permit deplasarea doar în incinta șantierului.

În pofida acestor prevederi, pompa

de betoane a fost remorcată la autocamionul Roman și datorită ruperii

siguranței care fixa partea inferioară a bolțului de tractare, pompa de betoane

s-a desprins la o curbă și a intrat în coliziune cu autospeciala Ford care

circula din sens opus.

Autospeciala a suferit avariile

menționate în expertize.

În ceea ce privește valoarea

despăgubirilor cuvenite celor două reclamante, instanța a apreciat că din

valoarea reparațiilor, conform facturilor, trebuie să fie scăzută suma de

18.104.731 lei reprezentând contravaloarea pieselor care nu au fost schimbate

ca urmare a avarierii ci datorită uzurii, în consecință cererea reclamantei A.

a fost admisă  în parte pentru suma de 151.895.269 lei iar acțiunea reclamantei

B.C.R.  a fost admisă pentru suma de 39.102.454 lei care a fost achitată de

aceasta prin OP 236 din 9 aprilie 1999.

Admiterea cererilor a fost făcută în

baza dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ. privind răspunderea comitentului

pentru faptele prepușilor, în timpul serviciului, coroborate cu dispozițiile

art. 998 și art. 999 C. civ., respectiv răspunderea civilă pentru fapta

proprie, în ceea ce-i privește pe chemații în garanție care au dispus și

efectuat în mod nelegal transportul pe drumurile publice a pompei de betoane

prin tractare, contrar dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile

publice.

Împotriva acestei hotărâri a

instanței de fond au declarat apel chemații în garanție S.C. și C.F.

Primul a invocat lipsa vinovăției

care nu a fost dovedită în cauză, el executând un ordin de serviciu, decurgând

din contractul individual de muncă.

Cel de al doilea apelant a solicitat

exonerarea sa de plata despăgubirilor întrucît în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. pentru angajarea

răspunderii civile delictuale, lipsind vinovăția.

Curtea de apel Tărgu - Mureș, prin

decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a admis apelurile declarate de către

chemații în garanție, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a

respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta S.C. C. SRL

Turgu – Mureș pentru despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

S-a reținut de către instanța de

apel, în esență, că în ceea ce privește pe apelantul chemat în garanție S.C. nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., pentru

că activitatea desfășurată de el a fost efectuată conform dispozițiilor primite

în îndeplinirea unor obligații de serviciu.

În ceea ce privește pe celălalt

apelant, C.F., instanța de apel a reținut, având în vedere fișa postului

acestuia și atribuțiile sale de serviciu și probele administrate în cauză că

acesta a dat ordinul de cuplare și deplasare pe drumurile publice a pompei de

betoane.

În consecință s-a reținut referitor

la cei doi chemați în garanție că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 998 și art. 999 C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea delictuală a

acestora pentru faptă proprie.

Împotriva acestei decizii a

instanței de apel au formulat recurs reclamanții B.C.R., sucursala Mureș, și

pârâta S.C. C. SRL.

În recursul său, reclamanta B.C.R.

invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 – 10 C. proc. civ.

Recursul este însă tardiv.

Astfel din dovada de primire și

procesul-verbal de predare existente la   dosar nr. 385/2002 al Curții de apel

Tărgu-Mureș, rezultă că decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a fost

comunicată recurentei la data de 26 iulie 2002.

Reclamanta B.C.R.  a declarat recurs

la data de 13 august 2002 (când recursul a fost înregistrat).

În conformitate cu prevederile art.

301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare.

Calculând termenul conform

prevederilor art. 101 C. proc. civ. urmează a constata că ultima zi în care

recursul putea fi declarat, era 12 august 2002; în consecință recursul, fiind

declarat pe data de 13 august 2002, este tardiv.

Recursul pârâtei S.C. C. SRL are ca

temei invocat prevederile art. 304 pct. 8 - 10 C. proc. civ.

În motivele recursului se descrie

situația de fapt care a condus la producerea accidentului, susținîndu-se că

acesta s-a produs din culpa celor doi chemați în garanție.

În acest sens se arată că aceste

împrejurări „rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză și în special

din expertiza tehnică, care furnizează date științifice certe asupra

mecanismului în care s-a produs accidentul”.

Recursul este nefondat.

Astfel este de reținut în primul

rând că el nu este structurat conform prevederilor art. 303, raportat la

prevederile art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ.

În acest sens este de constatat că

temeiurile invocate ca motive de recurs nu își au corespondența în susținerile

recursului, astfel nu se motivează în nici-un fel existența situațiilor

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Din analiza recursului în baza art.

306 alin. (3) C. proc. civ. s-ar putea reține că este vorba de o critică

privind o apreciere eronată a probelor administrate, motiv care s-ar fi putut

încadra eventual în prevederile pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care, însă, a

fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și, ca atare, nu mai poate fi analizat.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate urmează a respinge ca tardiv declarat recursul reclamantei

B.C.R. , sucursala Mureș, și ca nefondat recursul declarat de către pârâta S.C.

C. SRL Tărgu–Mureș împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardiv declarat recursul

reclamantei B.C.R., sucursala județului Mureș, împotriva deciziei nr. 63 A din

28 iunie 2002 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta S.C. C. SRL Târgu Mureș împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie

2004.