ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 193/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 1999 pe rolul Judecătoriei Tărgu Mureș reclamanta S.A. R.A. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. SRL Tărgu Mureș solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei 170.000.000 lei despăgubiri plus dobânda legală și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii se arată că autocamionul proprietatea pârâtei condus de salariatul acesteia a produs un accident de circulație ca urmare a desprinderii pompei de beton care a avariat grav autospeciala marca Ford proprietatea B.C.R. Prin sntința civilă nr. 4363 din 6 septembrie 1999 Judecătoria Tărgu Mureș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

La data de 4 august 1999 pe rolul Tribunalului Mureș a fost înregistrată acțiunea formulată de către B.C.R., sucursala Mureș, împotriva S.C. C. SRL prin care aceasta solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 39.109.454 lei plus dobânda legală până la achitarea integrală a prejudiciului și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii se arată că reparațiile pentru repunerea în circulație a autospecialei au fost în sumă de 289.102.454 lei, sumă suportată parțial de către A. S.A. până la nivelul sumei asigurate de 250.000.000 lei, diferența de 39.102.454 lei fiind plătită de către reclamantă. Pe parcursul judecării cauzei reclamanta și-a precizat pretențiile privind dobânzile solicitând suma de 21.806.135 lei reprezentând dobânzi calculate conform art. 3 din O.G.

nr. 9/2001 cu începere de la data notificării și până la 30 mai 2001 și, în continuare până la achitarea integrală a debitului. Cele două acțiuni mai înainte menționate au fost conexate. S.C. C. SRL a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a prepușilor săi S.C. și C.F. Prin întâmpinare, a solicitat admiterea doar în parte a pretențiilor reclamanților, arătând că în costul reparațiilor au fost incluse și defecțiunile care nu erau în legătură cu degradările cauzate prin accidentul de circulație, iar altele, nu erau necesare. Prin cererea de chemare în garanție a solicitat ca cei doi chemați în garanție să fie obligați la plata despăgubirilor ce se vor stabili în sarcina sa, deoarece accidentul s-a produs din vina acestor doi prepuși ai săi.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă din 19 octombrie 2001, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.A. R.A. S.A. și cererea formulată de reclamanții B.C.R., sucursala Mureș, împotriva pârâtei S.C. C. SRL, precum și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva lui C.F. și S.C. A obligat în solidar pe chemații în garanție la plată către A. S.A. a sumei de 151.895.269 lei și către B.C.R. Tărgu Mureș a sumei de 39.102.454 lei reprezentând prejudiciu și 21.806.135 reprezentând dobânda legală, precum și la 4.416.261 lei cheltuieli de judecată. Chemații în garanție au mai fost obligați tot în solidar la plata sumei de 26.656.147 lei cheltuieli de judecată către S.C.

C. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 30 septembrie 1998 s-a solicitat de către unul din punctele de lucru ale pârâtei S.C. C. SRL, o pompă de betoane ce se afla la pârâtă. Conform dispozițiilor legale, pompa de betoane nu permite transportarea prin remorcare (neavând sistem de frânare propriu, sistem de semnalizare, sistem de suspensie) ci doar încărcată pe platforma unui autovehicul sau a unei remorci. Toate dispozitivele cu care este dotată permit deplasarea doar în incinta șantierului. În pofida acestor prevederi, pompa de betoane a fost remorcată la autocamionul Roman și datorită ruperii siguranței care fixa partea inferioară a bolțului de tractare, pompa de betoane s-a desprins la o curbă și a intrat în coliziune cu autospeciala Ford care circula din sens opus.

Autospeciala a suferit avariile menționate în expertize. În ceea ce privește valoarea despăgubirilor cuvenite celor două reclamante, instanța a apreciat că din valoarea reparațiilor, conform facturilor, trebuie să fie scăzută suma de 18.104.731 lei reprezentând contravaloarea pieselor care nu au fost schimbate ca urmare a avarierii ci datorită uzurii, în consecință cererea reclamantei A. a fost admisă în parte pentru suma de 151.895.269 lei iar acțiunea reclamantei B.C.R. a fost admisă pentru suma de 39.102.454 lei care a fost achitată de aceasta prin OP 236 din 9 aprilie 1999. Admiterea cererilor a fost făcută în baza dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ.

privind răspunderea comitentului pentru faptele prepușilor, în timpul serviciului, coroborate cu dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., respectiv răspunderea civilă pentru fapta proprie, în ceea ce-i privește pe chemații în garanție care au dispus și efectuat în mod nelegal transportul pe drumurile publice a pompei de betoane prin tractare, contrar dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice. Împotriva acestei hotărâri a instanței de fond au declarat apel chemații în garanție S.C. și C.F. Primul a invocat lipsa vinovăției care nu a fost dovedită în cauză, el executând un ordin de serviciu, decurgând din contractul individual de muncă. Cel de al doilea apelant a solicitat exonerarea sa de plata despăgubirilor întrucît în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.

pentru angajarea răspunderii civile delictuale, lipsind vinovăția. Curtea de apel Tărgu - Mureș, prin decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a admis apelurile declarate de către chemații în garanție, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta S.C. C. SRL Turgu – Mureș pentru despăgubiri civile și cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a reținut de către instanța de apel, în esență, că în ceea ce privește pe apelantul chemat în garanție S.C. nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., pentru că activitatea desfășurată de el a fost efectuată conform dispozițiilor primite în îndeplinirea unor obligații de serviciu.

În ceea ce privește pe celălalt apelant, C.F., instanța de apel a reținut, având în vedere fișa postului acestuia și atribuțiile sale de serviciu și probele administrate în cauză că acesta a dat ordinul de cuplare și deplasare pe drumurile publice a pompei de betoane. În consecință s-a reținut referitor la cei doi chemați în garanție că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea delictuală a acestora pentru faptă proprie. Împotriva acestei decizii a instanței de apel au formulat recurs reclamanții B.C.R., sucursala Mureș, și pârâta S.C. C. SRL. În recursul său, reclamanta B.C.R. invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 – 10 C. proc.

civ. Recursul este însă tardiv. Astfel din dovada de primire și procesul-verbal de predare existente la dosar nr. 385/2002 al Curții de apel Tărgu-Mureș, rezultă că decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a fost comunicată recurentei la data de 26 iulie 2002. Reclamanta B.C.R. a declarat recurs la data de 13 august 2002 (când recursul a fost înregistrat). În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare. Calculând termenul conform prevederilor art. 101 C. proc. civ. urmează a constata că ultima zi în care recursul putea fi declarat, era 12 august 2002; în consecință recursul, fiind declarat pe data de 13 august 2002, este tardiv. Recursul pârâtei S.C.

C. SRL are ca temei invocat prevederile art. 304 pct. 8 - 10 C. proc. civ. În motivele recursului se descrie situația de fapt care a condus la producerea accidentului, susținîndu-se că acesta s-a produs din culpa celor doi chemați în garanție. În acest sens se arată că aceste împrejurări „rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză și în special din expertiza tehnică, care furnizează date științifice certe asupra mecanismului în care s-a produs accidentul”. Recursul este nefondat. Astfel este de reținut în primul rând că el nu este structurat conform prevederilor art. 303, raportat la prevederile art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ. În acest sens este de constatat că temeiurile invocate ca motive de recurs nu își au corespondența în susținerile recursului, astfel nu se motivează în nici-un fel existența situațiilor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Din analiza recursului în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ. s-ar putea reține că este vorba de o critică privind o apreciere eronată a probelor administrate, motiv care s-ar fi putut încadra eventual în prevederile pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care, însă, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și, ca atare, nu mai poate fi analizat. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge ca tardiv declarat recursul reclamantei B.C.R. , sucursala Mureș, și ca nefondat recursul declarat de către pârâta S.C. C. SRL Tărgu–Mureș împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca tardiv declarat recursul reclamantei B.C.R., sucursala județului Mureș, împotriva deciziei nr. 63 A din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția civilă. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL Târgu Mureș împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.