ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziția
nr.8 din 10 ianuarie 2002 Primarul comunei Șerbănești i-a desfăcut contractul
de muncă, în baza art. 130 lit. i) C. mun., referentului N.C.C., iar,
Tribunalul Olt, prin decizia nr. 669/13 mai 2002, a respins contestația
acestuia, reținând că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, iar în
recurs, prin decizia nr. 1641 din 13 septembrie 2002, Curtea de apel a dispus
reintegrarea contestatorului.
Procurorul General a
declarat recurs în anulare, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ., întrucât
decizia s-a dat cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinică, întrucât:
- a nesocotit art. 20,
art. 100 și art. 130 C. mun., neîndeplinindu-și îndatoririle de serviciu,
precum și pe cele privind ordinea și disciplina;
- a ignorat probele
administrate, din care rezultă că salariatul nu și-a realizat sarcinile din
fișa postului, nu a inițiat și realizat acțiunile specifice funcției sale, iar
- pe de altă parte, nu
a răspuns solicitărilor șefilor ierarhici.
În dezbateri intimata
a depus înscrisuri noi privind alte abateri comise de contestator.
Recursul în anulare
este fondat.
2.1. Conform art. 330
pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare poate fi declarat „când prin hotărârea
atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit
netemeinică”.
În speță, prin decizia
atacată s-a dispus reintegrarea contestatorului în aceeași funcție, iar
procurorul general susține că soluția corectă este cea a primei instanțe care
i-a respins contestația.
Încălcarea esențială a
legii vizează nesocotirea art. 20, art. 100 și art. 130 lit. i) C. mun., iar
vădita netemeinicie se referă la ignorarea probelor care atestă gravitatea
abaterilor imputate și săvârșirea lor în mod sistematic.
2.2. În instanța de
recurs în anulare Primăria Șerbănești a depus acte noi:
- dispoziția nr. 170
din 02.06.2003 de sancționare cu „avertisment” a contestatorului și
- procesele-verbale de
contravenție din 12.05.2003 și din 12.08.2003 încheiate de organele de poliție,
relevând, în întâmpinare, că salariatul a continuat să comită abateri.
2.3. Într-adevăr prin
înscrisurile Primăriei se atestă unele elemente relative la modul defectuos de
îndeplinire a serviciului ori la neexecutarea anumitor obligații sau sarcini
profesionale specifice funcției de referent cultural.
Contestatorului i-a
fost imputată lipsa de inițiativă în serviciu, neelaborarea și neaplicarea unor
programe sau acțiuni culturale la nivelul comunei, precum și lipsa de
receptivitate la solicitările primăriei.
Prin referatul
înregistrat sub nr. 12/293 din 08.02.2001 la Prefectură contestatorul îi aduce
la cunoștință prefectului că „fiind reangajat de curând (12.12.2000) și având
ca obiect de inventar doar clădirea și câteva scaune, a întocmit un plan de
muncă pe anul 2001pe care l-a avizat și Centrul de creație populară Olt și cu
care domnul primar nu este de acord”…fiind necesare sume defalcate din bugetul
local pentru căminul cultural. Contestatorul mai relevă că primarul l-a lovit
și insultat.
Prin referatul nr. 718
din 25.07.2001contestatorul cere primarului repartizarea unor sume pentru acea
instituție de cultură, relevând că nu se pot organiza „activități culturale,
artistice, ocazionale, deoarece căminul cultural nu are nici un ban și nu
deține aparatura necesară desfășurării acestor activități”.
Pe data de 15.08.2001
contabilul îi comunică că a fost alocată, din bugetul 2001, suma de 16.100.000
lei, din care s-a cheltuit 10,4 milioane pentru retribuția contestatorului,
reintegrat în baza sentinței nr.7286/1999 și a deciziei civile
nr.246/21.12.2000, iar diferența de 5.701.000 lei se poate cheltui pentru
„materiale și prestări servicii în căminul cultural, cât și pentru plata unui
colaborator la jocuri populare”.
Primăria a decis, în
context, ca salarizarea contestatorului să se facă din veniturile extrabugetare
ale căminului cultural, deși, conform legii, ea se face de la bugetul local și
din venituri extrabugetare.
Contestatorul a depus
un plan de muncă pe lunile februarie-martie 2001, dar nu i s-au cerut
programele avizate de Centrul de creație populară și cele impuse de Consiliul
Județean Olt prin raportul nr. 140 R din 20.09.2001.
Pe de altă parte, el
afirmă în nota explicativă că „planurile de activitate au fost întocmite și
depuse la Primărie, care nici până în momentul de față nu mi-a adus la
cunoștință dacă au fost aprobate”.
Anterior, prin decizia
nr. 279/21 decembrie 1998 contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă,
iar prin decizia civilă din 27 octombrie 2000, irevocabilă, Tribunalul Olt, în
recurs, a dispus reintegrarea sa în funcție, măsură executată la 20 decembrie
2000, reținând că acesta beneficia de protecția legală prevăzută de art. 10
lit. f) din Legea nr. 42/1990 care interzice desfacerea contractului de muncă
din motive neimputabile [art. 130 lit. a) C. mun.].
Contestatorul mai
relevă că toate măsurile dispuse contra sa ar constitui represalii ale
primarului în funcție datorate faptului că soția sa a candidat (contra lui) la
funcția de primar.
Toate aceste elemente
de fapt nu au fost aprofundate și coroborate de ambele instanțe, care au
pronunțat soluții contrare pe baza aceluiași material probator, apreciat total
diferit, ceea ce constituie o încălcare esențială a legii și o vădită
netemeinicie.
În consecință, decizia
și sentința vor fi casate, iar conform art. 313 C. proc. civ. cauza va fi
trimisă primei instanțe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 1641 din 13 septembrie 2002
a Curții de Apel Craiova, secția litigii de muncă și sentința nr. 669 din 13
mai 2002 a Tribunalului Olt.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Olt.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.