ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2003

HOTĂRÂRE
28.10.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

nr.8 din 10 ianuarie 2002 Primarul comunei Șerbănești i-a desfăcut contractul

de muncă, în baza art. 130 lit. i) C. mun., referentului N.C.C., iar,

Tribunalul Olt, prin decizia nr. 669/13 mai 2002, a respins contestația

acestuia, reținând că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, iar în

recurs, prin decizia nr. 1641 din 13 septembrie 2002, Curtea de apel a dispus

reintegrarea contestatorului.

Procurorul General a

declarat recurs în anulare, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ., întrucât

decizia s-a dat cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinică, întrucât:

- a nesocotit art. 20,

art. 100 și art. 130 C. mun., neîndeplinindu-și îndatoririle de serviciu,

precum și pe cele privind ordinea și disciplina;

- a ignorat probele

administrate, din care rezultă că salariatul nu și-a realizat sarcinile din

fișa postului, nu a inițiat și realizat acțiunile specifice funcției sale, iar

- pe de altă parte, nu

a răspuns solicitărilor șefilor ierarhici.

În dezbateri intimata

a depus înscrisuri noi privind alte abateri comise de contestator.

este fondat.

2.1. Conform art. 330

pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare poate fi declarat „când prin hotărârea

atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, ori această hotărâre este vădit

netemeinică”.

În speță, prin decizia

atacată s-a dispus reintegrarea contestatorului în aceeași funcție, iar

procurorul general susține că soluția corectă este cea a primei instanțe care

i-a respins contestația.

Încălcarea esențială a

legii vizează nesocotirea art. 20, art. 100 și art. 130 lit. i) C. mun., iar

vădita netemeinicie se referă la ignorarea probelor care atestă gravitatea

abaterilor imputate și săvârșirea lor în mod sistematic.

2.2. În instanța de

recurs în anulare Primăria Șerbănești a depus acte noi:

- dispoziția nr. 170

din 02.06.2003 de sancționare cu „avertisment” a contestatorului și

- procesele-verbale de

contravenție din 12.05.2003 și din 12.08.2003 încheiate de organele de poliție,

relevând, în întâmpinare, că salariatul a continuat să comită abateri.

2.3. Într-adevăr prin

înscrisurile Primăriei se atestă unele elemente relative la modul defectuos de

îndeplinire a serviciului ori la neexecutarea anumitor obligații sau sarcini

profesionale specifice funcției de referent cultural.

Contestatorului i-a

fost imputată lipsa de inițiativă în serviciu, neelaborarea și neaplicarea unor

programe sau acțiuni culturale la nivelul comunei, precum și lipsa de

receptivitate la solicitările primăriei.

Prin referatul

înregistrat sub nr. 12/293 din 08.02.2001 la Prefectură contestatorul îi aduce

la cunoștință prefectului că „fiind reangajat de curând (12.12.2000) și având

ca obiect de inventar doar clădirea și câteva scaune, a întocmit un plan de

muncă pe anul 2001pe care l-a avizat și Centrul de creație populară Olt și cu

care domnul primar nu este de acord”…fiind necesare sume defalcate din bugetul

local pentru căminul cultural. Contestatorul mai relevă că primarul l-a lovit

și insultat.

Prin referatul nr. 718

din 25.07.2001contestatorul cere primarului repartizarea unor sume pentru acea

instituție de cultură, relevând că nu se pot organiza „activități culturale,

artistice, ocazionale, deoarece căminul cultural nu are nici un ban și nu

deține aparatura necesară desfășurării acestor activități”.

Pe data de 15.08.2001

contabilul îi comunică că a fost alocată, din bugetul 2001, suma de 16.100.000

lei, din care s-a cheltuit 10,4 milioane pentru retribuția contestatorului,

reintegrat în baza sentinței nr.7286/1999 și a deciziei civile

nr.246/21.12.2000, iar diferența de 5.701.000 lei se poate cheltui pentru

„materiale și prestări servicii în căminul cultural, cât și pentru plata unui

colaborator la jocuri populare”.

Primăria a decis, în

context, ca salarizarea contestatorului să se facă din veniturile extrabugetare

ale căminului cultural, deși, conform legii, ea se face de la bugetul local și

din venituri extrabugetare.

Contestatorul a depus

un plan de muncă pe lunile februarie-martie 2001, dar nu i s-au cerut

programele avizate de Centrul de creație populară și cele impuse de Consiliul

Județean Olt prin raportul nr. 140 R din 20.09.2001.

Pe de altă parte, el

afirmă în nota explicativă că „planurile de activitate au fost întocmite și

depuse la Primărie, care nici până în momentul de față nu mi-a adus la

cunoștință dacă au fost aprobate”.

Anterior, prin decizia

nr. 279/21 decembrie  1998 contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă,

iar prin decizia civilă din 27 octombrie 2000, irevocabilă, Tribunalul Olt, în

recurs, a dispus reintegrarea sa în funcție, măsură executată la 20 decembrie

2000, reținând că acesta beneficia de protecția legală prevăzută de art. 10

lit. f) din Legea nr. 42/1990 care interzice desfacerea contractului de muncă

din motive neimputabile [art. 130 lit. a) C. mun.].

Contestatorul mai

relevă că toate măsurile dispuse contra sa ar constitui represalii ale

primarului în funcție datorate faptului că soția sa a candidat (contra lui) la

funcția de primar.

Toate aceste elemente

de fapt nu au fost aprofundate și coroborate de ambele instanțe, care au

pronunțat soluții contrare pe baza aceluiași material probator, apreciat total

diferit, ceea ce constituie o încălcare esențială a legii și o vădită

netemeinicie.

În consecință, decizia

și sentința vor fi casate, iar conform art. 313 C. proc. civ. cauza va fi

trimisă primei instanțe pentru rejudecare.

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1641 din 13 septembrie 2002

a Curții de Apel Craiova, secția litigii de muncă și sentința nr. 669 din 13

mai 2002 a Tribunalului Olt.

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Olt.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  28 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4825/2003
2000. Recursul declarat de unitate împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1153 din 28 mai 2001 a Tribunalului Olt, secția civilă. Împotriva acestei ultime hotărâri date în cauză, Procurorul general al Parch
ÎCCJ 2006-09-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7055/2006
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la data când hotărârile judecătoreșt
ÎCCJ 2004-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2004
erea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate, însă pentru alt considerent decât cele invocate și care face inutilă cercetare
ÎCCJ 2004-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2675/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 martie 2002, P.N. a chemat în judecată pe S.C. C.I. S.B. SRL cerând anularea deciziei nr. 38 din 30 ianuarie 2002 prin care i-a f
ÎCCJ 2003-04-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1491/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2001, reclamantul J.V. a solicitat anularea măsurii de retrogradare din funcția de Șef Serviciu Management
Sursă