ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 923/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 62 din 18
februarie 2002, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea civilă
formulată de reclamantul M.D. împotriva pârâtului Serviciul Român de Informații
și cererea de chemare în garanție formulată de S.R.I. împotriva Ministerului Finanțelor
Publice și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului
suma de 33.023.403 lei reprezentând impozit.
Prin aceeași hotărâre s-a respins
excepția de necompetență teritorială a instanței ridicată de pârâtul Serviciul
Român de Informații prin întâmpinarea depusă în instanță la termenul de
judecată din 21 ianuarie 2002.
Instanța de fond a reținut în esență
că reclamantul avea dreptul, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 să
primească la trecerea în rezervă un ajutor de 22 solde lunare brute,
neimpozabile.
Că prevederile O.G. nr. 73/1999 care
conțin norme generale nu sunt aplicabile și drepturilor acordate în baza Legii
nr. 138/1999 care este o lege specială.
Curtea de Apel Craiova, secția
litigii de muncă, prin decizia nr. 1389 din 12 iulie 2002, a respins, ca
nefondate, recursurile declarate de intimatul Serviciul Român de Informații,
U.M. 0685 Slatina și de intimata-chemată în garanție D.G.F.P. Olt în nume
propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice București.
La data de 11 iulie
2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost
modificat prin O.U.G. nr. 138 din 2 octombrie 2000 și nr. 59 din 27 aprilie
2001 recurs în anulare împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză,
susținând că au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat
o soluționare greșită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare
se arată în esență că referitor la ajutorul la care avea dreptul reclamantul,
acordat în baza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind
salarizarea militarilor, trebuia făcută aplicațiunea art. 86 din O.G. nr.
73/1999 privind impozitul pe venit, aceasta fiind o lege specială și deci orice
altă dispoziție anterioară contrară acestuia urmează a fi considerată abrogată.
Că ajutoarele calculate în raport cu
solda brută nu sunt exceptate expres de la impozitare așa cum sunt veniturile
prevăzute de art. 5 și 6 din O.G. nr. 73/1999, ele urmând regimul juridic de
drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condițiile art. 4 raportate
la art. 23 din același act normativ.
Că potrivit dispozițiilor art. 4
alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 73/1999 salariile sunt supuse impozitului pe
venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din același act normativ, sunt asimilate
salariilor în vederea impozitării, drepturile la soldă lunară, indemnizațiile,
prime și alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii.
Așa fiind, ajutoarele și plățile
compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă
sunt asimilate de legiuitor, veniturilor din salarii, care se impozitează, ele
nefiind menționate în categoria scutirilor de la impozitare prevăzute de art. 5
lit. a) din O.G. nr. 73/1999.
Se solicită admiterea recursului în
anulare, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond respingerea acțiunii.
Recursul în anulare urmează a fi
admis, a se casa hotărârile atacate, însă pentru alt considerent decât cele
invocate și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea
criticilor formulate.
Astfel, prezentul litigiu face parte
din categoria conflictelor de muncă, așa cum sunt ele definite de art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea litigiilor de muncă.
Cu referire la compunerea instanței
de judecată în această materie, art. 17 alin (1) și (2) din Legea nr. 92/1999
privind organizarea judecătorească, text modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20
februarie 2002 prevede că în primă instanță cauzele privind conflictele de
muncă se judecă de către un complet format din doi judecători asistați de 2
magistrați consultanți, care participă la deliberare cu vot consultativ.
Hotărârea pronunțată de instanța de
fond de un judecător, cu încălcarea normelor imperative privind compunerea
completului de judecată este lovită de nulitate, prin nesocotirea regulilor de
desfășurare a procesului civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale”
la care face referire art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin care se înțeleg nu
numai cerințele privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate
cerințele pentru desfășurarea procesului civil.
În consecință, pentru acest motiv,
care face inutilă examinarea criticilor formulate se va admite recursul în
anulare, se vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul
Olt pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei nr. 1389 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția
litigii de muncă și a sentinței civile nr. 62 din 18 februarie 2002 a
Tribunalului Olt.
Casează hotărârile atacate și
trimite cauza la Tribunalul Olt pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2004.