ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe data de 9 februarie 2001 la Curtea de Apel București, reclamantul O.M. a chemat în judecată Ministerul Educației Naționale, cerând să se constate nulitatea absolută a Ordinului ministerului nr. 4209 din 20 iulie 2000 și să se dispună obligarea pârâtului, de a emite un nou ordin, în care să i se confirme distincția acordată cu ocazia susținerii tezei sale de doctorat, de „Summa cum laude”. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma susținerii tezei de doctorat la Institutul de Cercetări Juridice, Comisia de doctorat a propus acordarea titlului de doctor, cu distincția „summa cum laude”, iar conducerea instituției de organizare a doctoratului i-a acordat acest titlu, cu distincția menționată.
Dosarul fiind emis Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, confirmând titlul de doctorat, a înlocuit distincția acordată, cu aceea de „Cum laude”, ulterior modificată, la contestația sa, cu distincția „Magna cum laude”. Instanța învestită, prin sentința civilă nr. 703 din 28 mai 2001, a admis acțiunea, a anulat ordinul atacat, prin care s-a luat act de propunerea Consiliului Național de Atestare, conferindu-i-se titlul de doctor, cu distincția „Magna cum laude” și fiind obligat pârâtul să emită un nou ordin, care să confirme distincția acordată inițial, de „Summa cum laude”. În cursul procesului a făcut cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, Institutul de Cercetări Juridice.
În motivarea soluției date, prima instanță a constatat că în mod nelegal și nejustificat, la nivelul confirmării, s-a înlocuit prima distincție, cu aceea de „Cum laude”, fiind încălcate prevederile H.G. nr. 37/1999, care exclud posibilitatea modificării titlului și distincției acordate de către Comisia de doctorat și Instituția Organizatoare de Doctorat. De asemenea, și pentru același motiv, în mod nelegal a fost acordată cea de a doua distincție „Magna cum laude”, modificându-se astfel prima distincție de „Summa cum laude”, recunoscută reclamantului. Sentința a fost recurată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării. Prin motivele de casare formulate în scris, recurentul a susținut, în esență, că prevederile legale aplicabile în speță, nu exclud posibilitatea modificării distincției acordate de către Instituția Organizatoare de Doctorat.
Recursul declarat este fondat. Situația de fapt a fost corect stabilită în cauză, și asupra acestei chestiuni nu există puncte de vedere contradictorii. Problema litigioasă este aceea dacă se poate opera o modificare de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, a distincției acordate de Instituția Organizatoare de Doctorat. Dispozițiile legale în care se poate regăsi reglementarea acestei materii sunt H.G. nr. 37/1999, (M. Of. nr. 32/27.01.1999) și Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministerului Învățământului nr. 4085 din 29 mai 1995. Potrivit art. 30 din H.G.
nr. 37/1999, „(1) Pe baza calificativelor primite de doctorand la susținerea examenelor, a referatelor sau a lucrărilor de creație și a aprecierilor asupra tezei de doctorat, comisia (în fața căreia se susține teza) deliberează și comunică auditoriului, hotărârea de a conferi doctorandului, titlul științific de doctor. (2) Pentru teze de doctorat care probează calități deosebite de creativitate, aducând contribuții importante la dezvoltarea cunoașterii în context internațional, se poate acorda una dintre distincțiile: Summa Cum Laude, Magna Cum Laude sau Cum Laude”.
Potrivit art. 35 din același act normativ, „(2) După aprobare, Institutul de Organizare a Doctoratului transmite dosarul de doctorat și un exemplar al Tezei de doctorat, la Ministerul Educației Naționale, în vederea confirmării de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, a titlului de doctor, propus de comisie, acordat de conducerea Institutului de Organizare a Doctoratului”. Din analiza complexă literală, teleologică, rațională a prevederilor mai sus citate, se desprind următoarele concluzii:
Titlul științific de doctor are, atunci când este cazul, două componente îngemănate: titlul ca atare, precum și, dacă se impune, distincția acordată. Această unitate nu poate fi fragmentată, comisia având obligația de a se pronunța, în raport cu reglementările conținute în cele două alineate ale art. 30 din hotărâre.
La rândul său, Consiliul Național de Atestare nu poate examina parțial titlul de doctor acordat de Institutului de Organizare a Doctoratului și distincția de care este însoțit, întrucât, așa cum s-a învederat mai sus, ele formează un tot, valorificând de ansamblu calitatea lucrării.
Nu se poate susține că dacă legiuitorul ar fi dorit să se facă numai o evaluare a titlului de doctor, ar fi afirmat-o expres, deoarece dacă ar fi înțeles să o excludă de sub controlul consiliului, ar fi fost obligat, dimpotrivă, să formuleze expres o atare rezervă, în lipsa acesteia, titlul științific de doctor cuprinzând laolaltă îndreptățirea acordării acestuia, dar și îndreptățirea acordării distincției însoțitoare. O atare concluzie este indirect confirmată și de împrejurarea că, potrivit reglementării art. 35 alin. (2), se transmite Consiliului de atestare, în afară de teza de doctorat, care ar fi fost suficientă dacă ar fi fost vorba de o confirmare mecanică a titlului, întreg dosarul de doctorat, ceea ce presupune cu necesitate obligația de a se verifica întreg doctoratul susținut.
Acordarea distincției este condiționată de „aducerea unei contribuții importante la dezvoltarea cunoașterii în context internațional”. Evocând ca simplă ipoteză de lucru, faptul că lucrarea, deși valoroasă, nu satisface această cerință legală, ar însemna că, consiliul are rolul precis de a examina de sine stătător, și corespondența dintre conținutul lucrării și distincția acordată și de a sancționa, cu modificarea corespunzătoare, respectiva distincție.
De principiu, orice treaptă în parcursul unei proceduri administrative este justificată obiectiv, de efectuarea unui anumit control. A considera că procedura de conferire a unui titlu de doctor, cu o notație de excelență, în plus, trece prin girul unei comisii de înaltă specialitate, numai pentru ca aceasta să o transmită mai departe, fără a examina incidența criteriilor care o legitimează, înseamnă a promova un formalism inutil, care nu poate fi acceptat că s-ar fi aflat în intenția legiuitorului. Față de considerentele mai sus expuse, urmează a se constata că nu au fost depășite limitele de competență materială a Consiliului Național de Atestare, prin reevaluarea distincției acordată reclamantului și în consecință, admițând recursul declarat în cauză, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge acțiunea introdusă de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr. 703 din 28 mai 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.