ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1071/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat instanței anularea Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4810/20.08.2019 privind retragerea pentru reclamant a titlului de doctor conferit prin O.M. nr. 6468/07.12.2011, ca fiind adoptat cu încălcarea procedurilor de reevaluare prevăzute de Anexa nr. 2 a OMENCS nr. 3482/2016 și a principiului neretroactivității legii, suspendarea OMEN nr. 4810/20.08.2019 până la soluționarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1317 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, astfel cum a fost restrânsă la data de 22.05.2020; a luat act că reclamantul a renunțat la soluționarea petitului privind cererea de suspendare a Ordinului MEN nr. 4810/20.08.2019 până la soluționarea cauzei; a anulat Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4810/20.08.2019 privind retragerea titlului de doctor în domeniul științe militare și informații atribuit reclamantului prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6468/07.12.2011, luând totodată act că reclamantul va solicita restituirea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

I.3.1. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, depășind atribuțiile puterii judecătorești, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul arată că:

- Prin hotărârea pronunțată, instanța se subrogă competenței Ministerului Educației care, potrivit dispozițiilor art. 170 alin. (1) din Legea educației nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, are dreptul, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, să emită un ordin privind retragerea titlului de doctor, lipsind de conținut juridic aceste prevederi în mod nelegal.

- Instanța anulează/nu ia în considerare prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016 pe care, deși le citează, consideră în mod nelegal că retroactivează.

- Instanța stabilește prin motivarea hotărârii pronunțate contrar legiuitorului primar care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obținut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat.

- Instanța de fond a fost într-o vădită eroare atunci când s-a raportat la standardele de calitate, respectiv criteriile în vigoare în anul 2011. Anexa 2 la regulament intitulată "Soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire ia existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat", OMENCS nr. 3482/2016 nu reglementează cu privire la criterii, ci reglementează cu privire la standarde. Instanța omite faptul că sesizarea în ceea ce îl privește pe reclamant a vizat nu standardele, ci existența plagiatului în elaborarea tezei de doctorat, plagiat dovedit doar dintr-o simplă lectură a tabelului nesecret pe care, deși îl menționează în cuprinsul considerentelor instanța de fond nu îl analizează.

Prin acest ordin se pun în executare prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că se reglementează cu privire la soluționarea unor sesizări inclusiv de plagiat din interiorul tezelor de doctorat. Faptul că aceste teze pot fi analizate indiferent de perioada elaborării lor este statuat în Legea nr. 1/2011, originalitatea și caracterul inovativ al unei teze de doctorat fiind esențiale în acordarea sau nu a titlului de doctor. Un titlu de doctor pentru care s-a dovedit existența plagiatului nu poate fi menținut, nu poate produce efecte juridice. Siguranța circuitului civil care decurge din aplicarea principiului neretroactivității nu este menținută prin titluri obținute cu încălcarea prevederilor legale, în speță prin apelarea la plagiat.

- Incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă din faptul că instanța de fond s-a transformat în putere legiuitoare și a anulat un ordin de ministru emis cu respectarea tuturor pașilor procedurali statuați de Anexa 2, pe motiv că legea aplicabilă în speță retroactivează neputând fi analizată teza reclamantului.

În analiza sesizării nu s-au avut în vedere standardele din anul 2011, anul dobândirii titlului de doctor, ci ordinul supus cenzurii instanței este efectul dovedirii existentei plagiatului cu ocazia elaborării tezei de doctorat de către reclamant. Contrar prevederilor legale incidente speței care nu au fost anulate (art. 170 din LEN, OMENCS nr. 3482/2016, H.G. nr. 681/2011), invocate în preambulul Ordinului nr. 4810/2019, instanța de fond admite cererea de chemare în judecată, argumentând, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești că legea în vigoare nu trebuie aplicată pentru că retroactivează.

I.3.2. Instanța realizează o interpretare greșită a normelor de drept material aplicabile, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul arată că:

- Principiului neretroactivității nu este aplicabil în speță. Ordinul privind atribuirea titlului de doctor a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011, în conformitate cu reglementările în vioare la data înmatriculării la doctorat, lege în cuprinsul căreia exista art. 143 (4) și art. 170, ipoteză normativă pusă în aplicare prin ordinul de retragere titlu doctor.

În cuprinsul Codului studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, teza de doctorat este definită ca fiind lucrarea științifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiție legală pentru obținerea titlului de doctor, în acest sens fiind și art. 65 alin. (5) din acesta.

Anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 681/2011 era în vigoare H.G. nr. 567 din 15 iunie 2005 privind organizarea si desfășurarea studiilor universitare de doctorat. Și în cuprinsul acestui act normativ se stipula cu privire la faptul că teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate.

Instanța de fond nu a reținut acest aspect, deși la dosarul cauzei existau suficiente dovezi care denotă existenta plagiatului. Astfel, actului administrativ a fost cenzurat în mod nelegal cu încălcarea prevederilor legale în baza cărora a fost emis.

- În mod eronat instanța de fond reține că legalitatea Ordinului nr. 4810/20.08.2019 este afectată (...) prin neconcordanța constatată în operațiunile administrative ce au stat la baza emiterii acestuia.

Deși pe câteva pagini ale motivării se citează prevederi legale, instanța nu reține că acestea au fost puse în aplicare, că s-a constatat existența plagiatului, că s-a respectat legea, singura care trebuia avută în vedere în analiza privind anularea unui act administrativ. Nelegalitatea nu constă în anularea unui act din cauza unor erori recunoscute, ci anularea unui act poate avea loc doar dacă s-a încălcat legea prin emiterea sa, aspect care în speță nu există.

Dacă instanța de fond avea dubii legate de pronunțarea atât a Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019, sau dubii legate de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, în virtutea rolului activ al judecătorului, avea posibilitatea să cerceteze aceste aspecte în mod judicios. Erorile materiale cu privire la titlul tezei nu pot răsturna un fapt esențial, acela că reclamantul a plagiat teza sa de doctorat, teza proprie. Existența erorilor materiale este recunoscută procedural și de C. proc. civ. și reglementată distinct. Administrativ, erorile materiale au fost îndreptate.

- În mod eronat reține instanța de fond faptul că, "rapoartele de lucru corecte" nu au fost depuse la dosarul cauzei.

Faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 15246/25.07.2019 apare un alt titlu al tezei nu este o neconcordanță. Această eroare materială însă nu afectează valabilitatea analizei atât a comisiei de etică de la nivelul universității în cadrul căreia reclamantul a fost admis la studii universitare de doctorat și nici faptul că se confirmă plagiatul în elaborarea tezei de doctorat. Rolul judecătorului nu este de a cita titlul documentelor, ci de a analiza conținutul acestor documente. O minimă analiză a acestui tabel prin raportare la teza de doctorat depusă la dosarul cauzei ar fi relevat cu evidență că acel tabel cu titlu tezei greșit chiar aparținea reclamantului.

- Instanța de fond nu a analizat nici: "Regulamentul privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat în Academia Națională de informații "Mihai Viteazul" începând cu anul 2007-2008, care la art. 34 prevedea faptul că teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate; punctul de vedere al IOSUD -Academia națională de Informații "Mihai Viteazul" cu privire la sesizarea de plagiat, transmis Ministerului Educației Naționale, unde a fost înregistrat cu nr. x/09.04.2019 care confirmă suspiciunile de plagiat cu privire la teza de doctorat cu titlul "Strategia energetică în contextul securității moderne, elaborată de dl. A.. .1 si propune retragerea titlului de doctor în Științe Militare si Informații acordat acestuia prin ordinul nr. 6468/2011; Hotărârea Comisiei de etică universitară a Academiei naționale de Informații "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019 care la punctul 1 prevede faptul că există preluări integrale sau parțiale din textul sursă fără citarea acestuia și fără menționarea autorului, fie în teză, fie în bibliografie; propunerea retragerii titlului de doctor obținut ca urmare a tezei de doctorat "strategia energetică în contextul securității moderne" a comisiei de specialitate a CNATDCU, document public.

Prin urmare, nu doar că instanța de fond nu a verificat actul atacat din perspectiva respectării procedurii, procedură care a fost respectată, dar, deși menționează în ultimul paragraf că verifică concordanța procedurii cu normele legale, prin hotărârea pronunțată încalcă tocmai prevederile legale enunțate în motivarea soluției, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

- În ceea ce privește reținerea instanței de fond cu privire la motivarea rapoartelor comisiilor de lucru, că aceasta reprezintă o obligație generală, recurentul învederează că toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului cenzurat sunt motivate. De altfel, nu este indicată nicio prevedere legală care a fost încălcată la emiterea rapoartelor în ceea ce privește întinderea motivării.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând următoarele apărări:

I.4.1. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicită respingerea acestuia, întrucât aceste prevederi nu au aplicabilitate în cauză, având în vedere următoarele argumente:

Prima instanță a făcut aplicarea prevederilor legale invocate mai sus și a procedat doar la verificarea conformității actului administrativ contestat cu prevederile legale aplicabile, conform competenței stabilite de lege, astfel încât nu se poate susține valabil că s-ar fi subrogat Ministerului Educației, transformându-se în putere legiuitoare și ar fi stabilit prin motivarea hotărârii pronunțate contrar legiuitorului primar, care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obținut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat, așa cum solicită recurentul.

Prima instanță nu a reținut că recurentul, prin reprezentanții săi, nu ar putea dispune retragerea titlului de doctor obținut cu încălcarea standardelor în materie, ci doar a arătat că ordinul supus controlului judecătoresc nu îndeplinește condițiile de legalitate impuse de lege.

I.4.2. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul apreciază ca fiind greșit punctul de vedere al recurentului și solicită respingerea acestuia, având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) și (2) C. civ.

- În opinia intimatului, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016, ordin în temeiul căruia a fost emis actul contestat și de asemenea, a reținut că "teza de doctorat poate să fie analizată de către CNATDCU cu privire la respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, indiferent de data susținerii acesteia și indiferent de data acordării titlului de doctor."

Însă, atât timp cât în cuprinsul OMENCS nr. 3482/2016 nu sunt prevăzute dispoziții referitoare la aplicarea Legii în baza căreia se va verifica respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, așa cum a reținut de altfel și prima instanță, în cauză devine aplicabilă regula de drept comun, respectiv prevederile art. 6 C. civ., care consacră principiul neretroactivității legii civile.

Drept urmare, consideră a fi corectă concluzia primei instanțe.

- Consideră ca nu pot fi reținute nici argumentele invocate de recurent în susținerea recursului, referitoare la valabilitatea/conformitatea operațiunilor administrative care au stat la baza actului contestat.

În opinia intimatului, în mod corect prima instanță a apreciat, în urma efectuării controlului de legalitate, că aceste operațiuni administrative nu respectă procedura aplicabilă, astfel încât nu sunt în concordanță cu normele legale, existând neconcordanță evidentă în ansamblul actelor ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 4810/20.08.2019, respectiv cu privire la teza de doctorat verificată, fiind vătămat prin măsura luată, de retragere a titlului obținut.

- Consideră intimatul că, în susținerea celor de mai sus și în combaterea recursului, trebuie avute în vedere și considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 364/2022 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 831/24.08.2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este nefondat.

Recurentul invocă încălcarea de către instanță a limitelor puterii judecătorești, din perspectiva art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, text potrivit căruia: "(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management 3 universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: [...] b) retragerea titlului de doctor;"

Contrar celor susținute de recurent, prima instanță nu s-a subrogat Ministerului Educației cu depășirea limitelor puterii judecătorești, ci a procedat doar la verificarea conformității actului administrativ contestat cu prevederile legale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile speței în raport de principiul neretroactivității legii, conform propriei competențe stabilite de lege.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține cele statuate de Curtea Constituțională cu privire la interpretarea art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit căreia:

"27. Retragerea titlului de doctor – act administrativ – care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, și nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate. 28. Dacă principiul revocabilității actelor administrative are o consacrare constituțională implicită în art. 21 și 52 din Constituție, excepțiile de la acestea sunt cuprinse, de asemenea, în mod implicit în aceleași prevederi coroborate cu alte valori, exigențe și principii cu consacrare constituțională. În acest sens, Curtea reține art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta de securitate juridică, care conturează conținutul și limitele revocabilității actelor administrative. Astfel, odată ce un act administrativ a intrat în circuitul civil și produce efecte juridice, principiul securității juridice interzice revocarea lui chiar de către emitent. 29. Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice. 30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. 31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 și 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. 32. Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor. 33. Autoarea excepției ridică și problema lipsei de rigoare a sintagmei "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională", întrucât prin generalitatea sa nu identifică aceste 5 cazuri, în sine și temporal, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa de calitate a legii și ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea. 34. Ca premisă, Curtea reține că, odată ce s-a stabilit că numai instanța judecătorească poate anula titlul/diploma de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, rezultă că textul criticat se aplică numai în privința titlurilor/diplomelor care nu au intrat în circuitul civil și nu au produs efecte juridice și care pot fi revocate pentru motivele antereferite de instituția emitentă a actului."

Rezultă din această interpretare obligatorie a instanței de control constituțional că instanța de fond și-a exercitat atribuțiile în limita competențelor stabilite de lege, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

II.2. Este însă întemeiat motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța realizând o interpretare greșită a normelor de drept material aplicabile.

Astfel, în ceea ce privește aplicabilitatea principiului neretroactivității, Înalta Curte constată că sunt corecte concluziile reținute de instanța de fond, după cum rezultă și din interpretarea obligatorie dată prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit căreia:

"35. Cu privire la înțelesul acestei sintagme, Curtea constată că este variabilă în timp pentru că standardele de calitate sau de etică profesională variază în funcție de reglementarea normativă în vigoare la data conferirii/atribuirii titlului de doctor. Pentru a determina conținutul acestei sintagme potrivit reglementării legale în vigoare, Curtea reține că, potrivit art. 168 alin. (4) și (5) din Legea nr. 1/2011, pe baza susținerii publice a tezei de doctorat și a rapoartelor referenților oficiali, comisia de doctorat evaluează și deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerințele prevăzute în programul de cercetare științifică și aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător", comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor. 36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU, cu consecința conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunțat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare și o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia și să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice. 37. Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competența de a reaprecia fondul științific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor. 38. Toate aceste aspecte, însă, țin de interpretarea și aplicarea legii, revenind autorității emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție], apreciere care este supusă controlului judecătoresc."

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că aceste criterii de apreciere stabilite de OMENCS nr. 3482/2016, în baza căror s-a făcut aprecierea tezei în discuție în cauza de față, nu erau în vigoare la data la care reclamantului i-a fost acordat titlul de doctor, rezultând astfel că în verificarea respectării standardelor de calitate sau de etică profesională a tezei de doctorat trebuia să fie realizată prin prisma normelor și criteriilor în vigoare în anul 2011, respectiv dispozițiile Legii nr. 1/2011 a educației naționale în vigoare la momentul acordării titlului de "doctor".

Cu toate acestea, faptul că aceste criterii de apreciere stabilite de OMENCS nr. 3482/2016 nu erau în vigoare nu echivalează cu lipsa unui cadru legislativ în temeiul căruia să poată fi analizat plagiatul și nici cu constatarea nulității actului atacat ca fiind lipsit de temei legal prin greșita referire la acest Ordin, în cauză fiind aplicabile, după cum chiar instanța de fond a reținut, dispozițiile în vigoare la momentul acordării titlului.

Or, deși a reținut în mod corect ca fiind aplicabil în cauză cadrul normativ de la momentul acordării titlului, instanța de fond nu a făcut o analiză coerentă de legalitate în limitele celor stabilite prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 a Curții Constituționale, respectiv a "aspectelor ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor", ci s-a limitat a constata, în mod formal, că există neconcordanță în ansamblul actelor ce au stat la baza emiterii ordinului nr. 4810/20.08.2019, respectiv cu privire la teza de doctorat verificată, referindu-se în considerente la o eroare materială în rapoartele comisiei de lucru legată de titlul tezei.

Or, o astfel de eroare materială nu este în sine echivalentă cu nelegalitatea actului atacat, fiind necesar ca, judecătorul să facă o analiză efectivă a modului în care această eroare a influențat legalitatea întregii proceduri, cu respectarea principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., text potrivit căruia: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

În aplicarea acestui principiu, instanța de fond trebuia să cerceteze dincolo de aparența erorii materiale pentru a verifica dacă, într-adevăr, aceste neconcordanțe cu privire la titlul tezei erau susceptibile să afecteze legalitatea desfășurării procedurii care a condus la constatarea plagiatului și retragerea titlului, cu respectarea condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării sale.

Se impunea astfel ca, în virtutea rolului activ al judecătorului, instanța de fond să lămurească dubiile rezultate din această eroare materială, legate de activitatea Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019 și de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, având posibilitatea să administreze orice probe în acest sens.

Constatarea nelegalității actului atacat doar ca o consecință a constatării acestei erori materiale cu privire la titlul tezei echivalează cu un demers judiciar lipsit de substanță și caracterizat de formalism, în măsura în care nu se arată în ce modalitate această eroare materială afectează valabilitatea analizei comisiei de etică de la nivelul universității în cadrul căreia reclamantul a fost admis la studii universitare de doctorat. Astfel, instanța de fond nu a reținut că neconcordanța titlului în cuprinsul diferitelor documente a generat o incertitudine cu privire însăși teza analizată, respectiv la faptul că a fost analizată teza de doctorat a reclamantului-intimat, ci doar s-a limitat a constata această neconcordanță, fără a arăta în concret care este vătămarea care a determinat nelegalitatea întregii proceduri.

Prin urmare, întrucât instanța de fond nu a verificat actul atacat din perspectiva respectării procedurii, așa cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale mai sus amintite, ci s-a rezumat la anularea actului atacat ca urmare a constatării unei erori materiale cu privire titlul tezei, despre care nu a reținut însă că ar fi fost una determinantă, substanțială, de natură să vicieze legalitatea întregii proceduri sau să creeze dubii cu privire la analiza efectivă a tezei reclamantului-intimat, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecință, se impune ca, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., sentința să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să analizeze efectiv legalitatea actului atacat, prin respectării etapelor și dispozițiilor procedurale, în limitele stabilite prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 și prin prisma reglementărilor aplicabile la momentul acordării titlului, arătând în ce măsură eventuale erori constatate sunt susceptibile să afecteze legalitatea actului atacat, din perspectiva vătămării create reclamantului-intimat.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 1317 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.