ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4146/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea luicrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 182 din 21 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Găești, Dâmbovița, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M.G., împotriva pârâtului M.I. și pe cale de consecință: s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, conform încheierii de admitere în principiu și raportului de expertiză întocmit de expertul M.T.; s-a respins cererea de intervenție formulată de M.V.; s-a atribuit pârâtului autoturismul Dacia 1310, în valoare de 49.000.000 lei cu plata unei sulte în valoare de 24.500.000 lei față de reclamanta M.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soții: M.G.

și M.I. au dobândit în timul căsătoriei cu o cotă de 1/2 fiecare un autoturism Dacia 1310. Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr. 1715/19 septembrie 2000 a admis apelurile declarate de M.I. și M.V. și pe cale de consecință: a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința atacată, în sensul că a stabilit o contribuție mai mare a apelantului M.I. la dobândirea autoturismului, în proporție de 70% iar pentru reclamantă 30%, atribuind pârâtului M.I. bunul partajat, cu obligția de a-i plăti reclamantrei suma de 14.500.000 lei cu titlu de sultă. Prin decizia civilă nr. 1326 din 10 mai 2001, Curtea de Apel Ploiești, a admis recursul declarat de M.G., a schimbat în tot decizia atacată și pe fond a menținut sentința civilă nr. 182/21 februarie 2000 a Judecătoriei Găești.

În baza art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2 octombrie 2000 și nr. 59/27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1326/10 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente: - în cazul partajului judiciar, instanța trebuia să stabilească cota fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune, ținând seama de contribuția acestora la dobândirea bunurilor comune. În speță, reclamanta M.G. și pârâtul M.I., s-au căsătorit la data de 4 octombrie 1998, iar la 20 august 1999 s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora conform sentinței civile nr. 1148/1999 a Judecătoriei Găești, Dâmbovița.

Bunul supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310, a fost achiziționat la data de 15 octombrie 1998, cu o contribuție mai mare a pârâtului, acesta fiind ajutat de tatăl său intervenientul M.V., acte doveditoare f.27-29 dosar fond. Recursul în anulare nu este fondat. Reclamanta M.G. și pârâtul M.I. s-au căsătorit la data de 4 octombrie 1998, iar la 20 septembrie 1999 prin sentința civilă nr. 1148 a Judecătoriei Găești, Dâmbovița, rămasă definitivă la 5 octombrie 1999, s-a dispus desfacerea căsătoriei acesteia. Bunul ce a fost supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310, a fost achiziționat la data de 15 octombrie 1998, așa cum rezultă din factura fiscală nr. 0408753, deci în timpul căsătoriei celor doi soți.

Susținerea pârâtului în sensul că autoturismul Dacia 1310 este bunul său personal și deci nu poate face obiectul partajului deoarece a fost dobândit cu bani dați cu titlu de dar manual de tatăl său M.V., în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond și de instanța de recurs, întrucât s-a dovedit că din darul net de nuntă 30 – 33.000.000 lei, și din sumele de bani împrumutate de tatăl reclamantei 550 dolari și 600 mărci germane, împrumut ce a fost restituit de părinții soților M., s-a achiziționat autoturismul Dacia 1310, declarații martori: S.I., L.E.

Prin urmare, instanța de recurs în mod corect a reținut caracterul de bun comun, în cote egale de 1/2 pentru fiecare ditre foștii soți, asupra autoturismului Dacia 1310. Așadar, față de cele menționate Curtea reține că recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1326/10 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, este nefomndat și se va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1326 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.