ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4146/2003

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea luicrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 182 din 21 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Găești,

Dâmbovița, s-a  admis acțiunea formulată de reclamanta M.G., împotriva

pârâtului M.I. și pe cale de consecință: s-a dispus partajarea bunurilor comune

realizate în timpul căsătoriei, conform încheierii de admitere în principiu și

raportului de expertiză întocmit de expertul M.T.; s-a respins cererea de

intervenție formulată de M.V.; s-a atribuit pârâtului autoturismul Dacia 1310,

în valoare de 49.000.000 lei cu plata unei sulte în valoare de 24.500.000 lei

față de reclamanta M.G.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soții: M.G. și M.I. au dobândit

în timul căsătoriei cu o cotă de 1/2 fiecare un autoturism Dacia 1310.

Tribunalul

Dâmbovița prin decizia civilă nr. 1715/19 septembrie 2000 a admis apelurile

declarate de M.I. și M.V. și pe cale de consecință: a schimbat în parte

încheierea de admitere în principiu și sentința atacată, în sensul că a

stabilit o contribuție mai mare a apelantului M.I. la dobândirea

autoturismului, în proporție de 70% iar pentru reclamantă 30%, atribuind

pârâtului M.I. bunul partajat, cu obligția de a-i plăti reclamantrei suma de

14.500.000 lei cu titlu de sultă.

Prin

decizia civilă nr. 1326 din 10 mai 2001, Curtea de Apel Ploiești, a admis

recursul declarat de M.G., a schimbat în tot decizia atacată și pe fond a

menținut sentința civilă nr. 182/21 februarie 2000 a Judecătoriei Găești.

În baza

art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2 octombrie 2000 și nr. 59/27

aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă  de

Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva  deciziei civile nr. 1326/10

mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente:

- în

cazul partajului judiciar, instanța trebuia să stabilească cota fiecărui soț la

dobândirea bunurilor comune, ținând seama de contribuția acestora la dobândirea

bunurilor comune.

În

speță, reclamanta M.G. și pârâtul M.I., s-au căsătorit la data de 4 octombrie

1998, iar la 20 august 1999 s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora conform

sentinței civile nr. 1148/1999 a Judecătoriei Găești, Dâmbovița.

Bunul

supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310, a fost achiziționat la

data de 15 octombrie 1998, cu o contribuție mai mare a pârâtului, acesta fiind

ajutat de tatăl său intervenientul M.V., acte doveditoare f.27-29 dosar fond.

Recursul

în anulare nu este fondat.

Reclamanta

M.G. și pârâtul M.I. s-au căsătorit la data de 4 octombrie 1998, iar la 20

septembrie 1999 prin sentința civilă nr. 1148 a Judecătoriei Găești, Dâmbovița,

rămasă definitivă la 5 octombrie 1999, s-a dispus desfacerea  căsătoriei

acesteia.

Bunul

ce a fost supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310,   a fost

achiziționat la data de 15 octombrie 1998, așa cum rezultă din factura fiscală

nr. 0408753, deci în timpul căsătoriei celor doi soți.

Susținerea

pârâtului în sensul că autoturismul Dacia 1310 este bunul său personal și deci

nu poate face obiectul partajului deoarece a fost dobândit cu bani dați cu

titlu de dar manual de tatăl  său M.V., în mod corect nu a fost reținută de

instanța de fond și de instanța de recurs, întrucât s-a dovedit că din darul

net de nuntă 30 – 33.000.000 lei, și din sumele de bani împrumutate de tatăl

reclamantei 550 dolari și 600 mărci germane, împrumut ce a fost restituit de

părinții soților M., s-a achiziționat autoturismul Dacia 1310, declarații

martori: S.I., L.E.

Prin

urmare, instanța de recurs în mod corect a reținut caracterul de bun comun, în

cote egale de 1/2 pentru  fiecare ditre foștii soți, asupra autoturismului

Dacia 1310.

Așadar,

față de cele menționate Curtea reține  că recursul în anulare formulat de

Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei

civile nr. 1326/10 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, este nefomndat și se va

respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul

General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1326 din

10 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 octombrie  2003.