ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2003

D E C I Z I A Nr.1296 Dosar nr.5577/2001 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin Primar și S.A.”A.Z.R.C.” împotriva deciziei nr.105/Ap din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurentele-pârâte precum și intimatele-reclamante S.R.M.și B.I.A. Procedura completă. Intimatele-reclamante au solicitat judecarea cauzei în lipsa părților. C U R T E A , Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele S.R.M.și B.I.A.

au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al comunei Cristian pentru a se constata că din eroare autorii acestora (S.R.și M.) au fost deposedați de imobilul situat în comuna Cristian, str.Lungă nr.36-38, compus din casă și curte, înscris în CF 2781 Cristian nr.top 994 și top 995/2, preluat prin expropriere în baza Legii nr.187/1945; să se dispună restituirea imobilului vechilor proprietari și restabilirea situației anterioare de CF; să se constate că reclamantele sunt unicele moștenitoare în calitate de fiice și să le fie restituit imobilul în cote egale. Judecătoria Brașov învestită, prin sentința civilă nr.11983 din 30 octombrie 1996, a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov, competent să soluționeze litigiul în temeiul art.2 pct.1 lit.a C.proc.civ.

Cauza a fost înregistrată la tribunal sub nr.659/1997. La termenul din 3 iulie 1997, la cererea reclamantelor Tribunalul a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe S.C. “A.Z.R.C.”în posesia căreia se află imobilul, iar prin încheierea de dezbateri din 25 iunie 1998 instanța a dispus scoaterea din cauză a acesteia, considerând că nu are calitate procesuală pasivă. La termenul din 11 iunie 1998 instanța a pus în discuție necesitatea citării, în calitate de pârâtă, a comunei Cristian, prin Primar, reclamantele solicitând introducerea în cauză a acesteia, fiind citată pentru termenul următor.

Prin sentința civilă nr.182/S din 13 iulie 1998, tribunalul a admis acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta comuna Cristian prin Primar ca reprezentantă a Statului Român și în consecință: a constatat că, în mod greșit imobilul situat în comuna Cristian, înscris în CF 2781 Cristian, cu nr.top 994 și 995/2 compus din casă de piatră și curte a fost trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere; a dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul înscrierii dreptului de proprietate al foștilor proprietari S.M.(autorii reclamantelor). a obligat pârâta să le predea reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul; a constatat că reclamantele sunt unicele moștenitoare ale autorilor în calitate de fiice, fiecare cu cota de ½ parte din imobil; a dispus înscrierea în CF 2781 Cristian a drepturilor reclamantelor asupra imobilului în cotele menționate.

Apelurile formulate de pârâtele comuna Cristian prin Primar și S.C. “A.Z.R.C.”au fost admise de Curtea de Apel Brașov care, prin decizia nr.224/Ap din 4 iunie 1999, a desființat sentința Tribunalului Brașov și a trimis cauza la Judecătoria Brașov pentru soluționarea pe fond. Recursul declarat de reclamante a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă, prin decizia nr.444 din 11 februarie 2000, decizia atacată a fost casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor, cu motivarea că, în speță, solicitându-se retrocedarea unui imobil expropriat, competența soluționării pricinii aparține tribunalului în temeiul art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ.. Rejudecând apelurile Curtea de Apel Brașov Secția civilă le-a respins prin decizia nr.47/Ap din 24 aprilie 2000 cu motivarea că soluția instanței de fond este întemeiată.

Pârâtele au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în rejudecarea apelurilor, iar prin decizia nr.1464 din 7 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă s-au admis recursurile, s-a casat decizia nr.47/Ap din 24 aprilie 2000 a Curții de Apel Brașov și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâte, la acceași instanță. Astfel, Curtea Supremă a motivat soluția pe accea că, în rejudecare, Curtea de Apel Brașov nu a răspuns la nici unul din motivele de apel, așa cum au fost formulate de cele două pârâte, dând o rezolvare formală celor două cereri cu care a fost învestită. Procedând la rejudecare, prin decizia civilă nr.105/Ap din 31 martie 2001, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a anulat ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian și S.A.

„A.Z.R.” Cristian împotriva sentinței civile nr.182/S din 13 iulie 1998, reținând că acestea nu au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de câte 14.822.500 lei, stabilită în raport cu valoarea imobilului. Împotriva menționatei decizii pârâtele au declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 din C.proc.civ., criticând instanța de apel că a interpretat și aplicat greșit art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, față de împrejurarea că a timbrat apelul cu taxă fixă de 60.000, lei în raport cu obiectul acestuia, care se referă doar la excepții. Recursul este fondat, pentru motivele ce succed. Așa după cum rezultă din actele și lucrările aflate la dosar, ambele pârâte au formulat apel invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel (filele 4 și 19 din dosarul nr.371/1999 al Curții de Apel Brașov) Comuna Cristian, prin Primar, reiterând susținerile din întâmpinare, a arătat, că nu poate avea calitate de pârâtă în proces, de vreme ce imobilul în litigiu nu a fost și nu se află în patrimoniul comunei, ci aparține în proprietatea și posesia pârâtei S.A. “A.Z.R.C.”,în calitate de succesoare a fostei C.A.P.Cristian în contradictoriu cu care trebuia să se poarte procesul. La rândul său, pârâta S.C.”A.Z.R.C.” în motivele de apel a criticat soluția instanței de fond pentru că nu a motivat scoaterea sa din cauză, în sensul că nu s-a demonstrat pentru ce s-a ajuns la concluzia lipsei calității procesuale pasive.

Instanța însă a soluționat apelul fără a se pronunța asupra excepțiilor invocate, ci pe fine de neprimire privitor la timbrare. De altfel, cum reclamantele au invocat dispozițiile art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, în sensul obligării apelantei-pârâte la plata taxei judiciare, anterior aplicării sancțiunii anulării apelurilor pentru neplata acestor taxe (fila 19 dosar nr.989/2001 al Curții de Apel Brașov) instanța era datoare să aducă la cunoștința celor două apelante prevederile art.29 (3) din Ordinul nr.760/C din 22 aprilie 1999 al Ministerului Justiției de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea legii privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală, ceea ce nu a făcut.

Întrucât în motivele de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, asupra căreia curtea nu s-a pronunțat în nici un fel, se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Cu ocazia rejudecării, instanța va proceda la examinarea și a celorlalte motive de apel invocate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin primar și S. A. A.Z.R.C. Casează decizia nr.105/Ap din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, Secția civilă și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de pârâți, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.