ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1296/2003

D E C

I Z I A   Nr.1296                                                                                                                                                    Dosar

nr.5577/2001

S-au

luat în examinare recursurile declarate de  pârâtele Comuna Cristian prin

Primar și S.A.”A.Z.R.C.” împotriva deciziei nr.105/Ap din 31 octombrie 2001 a

Curții de Apel Brașov – Secția civilă.

La

apelul nominal au lipsit recurentele-pârâte precum și intimatele-reclamante

S.R.M.și B.I.A.

Procedura

completă.

Intimatele-reclamante

au solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

C

U R T E A ,

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele

S.R.M.și  B.I.A. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al comunei

Cristian pentru a se constata  că din eroare autorii acestora (S.R.și  M.) au

fost deposedați de imobilul situat în comuna Cristian, str.Lungă nr.36-38,

compus din casă și curte, înscris în CF 2781 Cristian nr.top 994 și top 995/2,

preluat prin expropriere în baza Legii nr.187/1945; să se dispună restituirea

imobilului vechilor proprietari și restabilirea situației anterioare de CF; să

se constate că reclamantele sunt unicele moștenitoare în calitate de fiice și

să le fie restituit imobilul în  cote egale.

Judecătoria

Brașov învestită, prin sentința civilă nr.11983 din 30 octombrie 1996, a

declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov, competent să soluționeze

litigiul în temeiul art.2 pct.1 lit.a C.proc.civ.

Cauza

a fost înregistrată la tribunal sub nr.659/1997.

La

termenul din 3 iulie 1997, la cererea reclamantelor Tribunalul a introdus în

cauză, în calitate de pârâtă pe S.C. “A.Z.R.C.”în posesia căreia se află

imobilul, iar prin încheierea de dezbateri din 25 iunie 1998 instanța a dispus

scoaterea din cauză a acesteia, considerând că nu are calitate procesuală

pasivă.

La

termenul din 11 iunie 1998 instanța a pus în  discuție necesitatea citării,  în

calitate de pârâtă, a comunei Cristian, prin Primar, reclamantele solicitând

introducerea în cauză a acesteia, fiind citată pentru termenul următor.

Prin

sentința civilă nr.182/S din 13 iulie 1998, tribunalul a admis acțiunea

reclamantelor în contradictoriu cu  pârâta comuna Cristian prin Primar ca

reprezentantă a Statului Român și în consecință:

a

constatat că, în mod greșit imobilul situat în comuna Cristian, înscris în CF

2781 Cristian, cu nr.top 994 și 995/2 compus din casă de piatră și curte a fost

trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere;

a

dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul înscrierii dreptului

de proprietate al foștilor proprietari S.M.(autorii reclamantelor).

a

obligat pârâta să le predea reclamantelor în deplină proprietate și posesie

imobilul;

a

constatat că reclamantele sunt unicele moștenitoare ale autorilor în calitate

de fiice, fiecare cu cota de ½  parte din imobil;

a

dispus înscrierea în CF 2781 Cristian a drepturilor reclamantelor asupra

imobilului în cotele menționate.

Apelurile

formulate de pârâtele comuna Cristian prin Primar și S.C. “A.Z.R.C.”au fost

admise de Curtea de Apel Brașov care, prin decizia nr.224/Ap din 4 iunie 1999,

a desființat sentința Tribunalului  Brașov și a trimis cauza la Judecătoria

Brașov pentru soluționarea pe fond.

Recursul

declarat de reclamante a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă,

prin decizia nr.444 din 11 februarie 2000, decizia atacată a fost casată, iar

cauza trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor, cu motivarea

că, în speță, solicitându-se retrocedarea unui imobil expropriat, competența

soluționării pricinii aparține tribunalului  în  temeiul  art.2 pct.1 lit.e

C.proc.civ..

Rejudecând

apelurile Curtea de Apel Brașov Secția civilă le-a respins prin decizia

nr.47/Ap din 24 aprilie 2000 cu motivarea că soluția instanței de fond este

întemeiată.

Pârâtele

au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în rejudecarea apelurilor, iar

prin decizia nr.1464 din 7 martie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, Secția civilă s-au admis recursurile, s-a casat decizia nr.47/Ap din

24 aprilie 2000 a Curții de Apel Brașov și s-a trimis cauza pentru rejudecarea

apelurilor declarate de pârâte, la acceași instanță.

Astfel,

Curtea Supremă  a motivat soluția pe accea că, în rejudecare, Curtea de Apel

Brașov nu a răspuns la nici unul din motivele de apel, așa cum au fost

formulate de cele două pârâte, dând o rezolvare formală celor două cereri cu

care  a fost învestită.

Procedând

la rejudecare, prin decizia civilă nr.105/Ap din 31 martie 2001, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă a anulat ca insuficient timbrate apelurile declarate de

pârâtele Primăria comunei Cristian și S.A. „A.Z.R.” Cristian împotriva

sentinței civile nr.182/S din 13 iulie 1998, reținând că acestea nu au achitat

taxa judiciară de timbru în sumă de câte 14.822.500 lei, stabilită în raport

cu valoarea imobilului.

Împotriva

menționatei decizii pârâtele au declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare

prevăzut de art.304 pct.9 din C.proc.civ., criticând instanța de apel că a

interpretat și aplicat greșit art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, față de împrejurarea

că a timbrat apelul cu taxă fixă de 60.000, lei în raport cu obiectul acestuia,

care se referă doar la excepții.

Recursul

este fondat, pentru motivele ce succed.

Așa

după cum rezultă din actele și lucrările aflate la dosar, ambele pârâte au formulat

apel invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Astfel,

în dezvoltarea motivelor de apel (filele 4 și 19 din dosarul nr.371/1999 al

Curții de  Apel Brașov) Comuna Cristian, prin Primar, reiterând susținerile din

întâmpinare, a arătat, că nu poate avea calitate de pârâtă în proces, de vreme

ce imobilul în litigiu nu a fost și nu  se află în patrimoniul comunei, ci

aparține în proprietatea și posesia pârâtei S.A. “A.Z.R.C.”,în calitate de

succesoare a fostei C.A.P.Cristian în contradictoriu cu care trebuia să se

poarte procesul.

La

rândul său, pârâta  S.C.”A.Z.R.C.”  în motivele de apel a criticat soluția

instanței de fond pentru că nu a motivat scoaterea sa din cauză, în sensul că

nu s-a demonstrat pentru ce s-a ajuns la concluzia lipsei calității procesuale

pasive.

Instanța

însă a soluționat apelul fără a se pronunța asupra excepțiilor invocate, ci pe

fine de neprimire privitor la timbrare.

De

altfel, cum reclamantele au invocat dispozițiile art.15 lit.r din Legea

nr.146/1997, în sensul obligării apelantei-pârâte la plata taxei judiciare,

anterior aplicării sancțiunii anulării apelurilor pentru neplata acestor taxe

(fila 19 dosar nr.989/2001 al Curții de Apel Brașov) instanța era datoare să

aducă la cunoștința celor două apelante prevederile art.29 (3) din Ordinul

nr.760/C din 22 aprilie 1999 al Ministerului Justiției de aprobare a Normelor

metodologice pentru aplicarea legii privind taxele judiciare de timbru,

potrivit cărora împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate

face contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală, ceea ce

nu a făcut.

Întrucât

în motivele de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

asupra căreia curtea nu s-a pronunțat în nici un fel, se impune casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Cu ocazia rejudecării, instanța va proceda la examinarea și a celorlalte motive

de apel invocate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin primar și S. A. A.Z.R.C.

Casează

decizia nr.105/Ap din 31 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, Secția civilă

și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de  pârâți, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.