ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2816/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Mureș, la data de 18 octombrie 2000, reclamanta SC I.Z. SRL a chemat

în judecată pârâta S.C. C.X. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei

de 157.990.500 lei, cu titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea

balastului excavat de pârâtă de pe suprafața de teren, proprietatea reclamantei,

fără acordul acesteia.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea, în sensul că pretinde plata sumei de 629.947.710 lei contravaloarea

cantității de 4740 mc balast excavat, calculat la prețul de 112.455 lei pe

metrul cub.

Pârâta a formulat cerere de chemare

în garanție împotriva lui B.V., pentru ca, în cazul admiterii cererii

reclamantei, acesta să fie obligat la plată, deoarece ea a cumpărat de la

chematul în garanție cantitatea de 6.600 mc balast.

Tribunalul Mureș, secția comercială,

prin sentința nr. 195, pronunțată la 23 februarie 2001, a admis acțiunea

reclamantei, așa cum a fost precizată și a obligat pârâta la 692.947.710 lei

contravaloarea balastului excavat de pe terenul, proprietatea acesteia, și a

respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a lui B.V.

Pârâta a mai fost obligată la

34.326.954 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, din probele administrate, că reclamanta este proprietara

suprafeței de 5.600 mp teren, înscris în C.F. nr. 263/I/a Curteni, dobândit

prin cumpărare.

Pe acest teren, pârâta a extras

balast cu acordul chematului în garanție, care a susținut, fără să facă vreo

dovadă, că este proprietarul terenului în cauză.

Apelul declarat de societatea pârâtă,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin

decizia nr. 20/A, pronunțată la 5 martie 2002, în dosarul nr. 890/2001, a

păstrat în totalitate hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că ambele societăți – reclamanta și pârâta, au în

obiectul de activitate construcții și au organizat activități de extragere

balast pe terenuri extravilane cumpărate.

Pârâta a cumpărat de la chematul în

garanție B.V. între 600.000 lei și 1.000.000 mc balast, ce urma să fie

exploatat în timp, din parcelele cadastrale 26 și 682, cuprinse ca amplasament

în titluri prin care unor persoane fizice le-au fost reconstituite proprietăți

într-o albie majoră și inundabilă a râului Mureș, proprietăți ce conțin balast

exploatabil în condiții normale, până la 3-4 m adâncime.

Deși pârâta-apelantă cunoștea exact

amplasamentele terenurilor pe care urma să exploateze, a intrat și în terenul,

proprietatea reclamantei, afectând suprafața de 1900 mp, conform expertizei

efectuată în cauză. Apelanta-pârâtă a acceptat să achite reclamantei-intimate, suma

de 32.758.620 lei cu titlu de daune, în raport cu faptul că ea a cumpărat de la

B.V. suprafața de teren cu un preț care reprezintă 17.241 lei la un metru pătrat.

Reclamanta a cerut despăgubirea

completă pentru cei 6162 mp exploatați, la prețul de 112.455 lei pe metrul

pătrat cu T.V.A, preț pe care ea îl obținea, dacă valorifica balastul exploatat

de pârâtă.

Față de prevederile art. 998 - 1003 C.

civ., instanța de apel a apreciat că, în speță, operează răspunderea civilă

pentru fapta proprie, iar desdăunarea trebuie să fie completă și trebuie să

înlăture toate consecințele provocate, deoarece obligația de a repara paguba,

nu provine dintr-un raport de cauzalitate, ci are ca temei răspunderea

rezultată dintr-o conduită ilicită, iar partea păgubită trebuie repusă în

situația anterioară, în care se includ și eventualele beneficii nerealizate. Împotriva

soluției instanței de apel, societatea pârâtă a declarat recurs, precizând că

recursul său nu privește și cererea de chemare în garanție a lui B.V., la care,

pârâta recurentă a renunțat.

În motivarea cererii de recurs,

pârâta solicită să fie modificată decizia instanței de apel, în sensul

stabilirii valorii pretențiilor reclamantei la suma 73.944.000 lei, reprezentând

contravaloarea reală a balastului exploatat, precum și să se constate că suma

de 692.944.710 lei, la care a fost obligată recurenta, este nereală.

Fără să conteste expertiza

topografică efectuată în faza apelului, recurenta susține că exploatarea

terenului reclamantei s-a făcut la indicația lui B.V. și, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a

acordat reclamantei mai mult decât a cerut.

În concret, ambele instanțe au

acordat reclamantei o sumă echivalentă cu metrul cub de balast exploatat, ca și

când aceasta ar fi exploatat și vândut balastul excavat, neținând cont de

faptul că cheltuielile de exploatare au fost suportate de recurenta-pârâtă, iar,

potrivit raportului de expertiză contabilă, prețul unui metru cub de balast în

pământ era de 12.000 lei.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport cu motivul de recurs invocat, se constată că recursul

pârâtei nu este fondat.

Prin cererea adresată de reclamantă

tribunalului, la data de 18 octombrie 2000, s-a cerut obligarea pârâtei la

plata sumei de 157.990.500 lei, actualizată la data pronunțării sentinței, iar

prin precizarea depusă la dosarul instanței de fond, reclamanta a precizat

cuantumul sumei pretinse, la 692.947.710 lei, reprezentând contravaloarea

balastului excavat calculat la prețul de 112.455 le pe metrul cub, sumă care

include și T.V.A și efectuarea tuturor lucrărilor, necesare pentru redarea terenului

în circuitul agricol.

Reclamanta a timbrat legal această

cerere, iar instanța de fond, prin hotărârea atacată cu apel, a acordat exact

suma cerută de reclamantă.

Cum instanța de apel a menținut

această hotărâre, iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ.,

care au fost invocate de recurentă, nu pot fi reținute, deoarece instanța de

apel a stabilit corect situația de fapt, a expus corect și precis motivele pe

care se întemeiază decizia atacată, după examinarea tuturor probelor

administrate în cauză, nu poate fi reținut nici motivul prevăzut de art. 304 pct.

6 C. proc. civ., singurul motiv expus pe larg în recurs.

În aceste împrejurări, recursul pârâtei

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC C.X. SA Deva, împotriva deciziei nr. 20/A din 5 martie 2002, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 mai 2003.