ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2589/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 441, pronunțată la data de 13

martie 2001, în dosarul nr. 1316/2001, secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Prahova, a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL, cu consecința obligării

acesteia să plătească reclamantei suma de 13.127.940 lei, reprezentând cotă de

participare; suma de 35.299.316 lei, reprezentând cheltuieli generale; suma de

32.546.110 lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere și suma de

4.478.067 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Secția comercială și de contencios administrativ a

Curții de Apel București, prin decizia nr. 1001, pronunțată la data de 7

decembrie 2001, în dosarul nr. 4492/2001, a admis apelul formulat de pârâtă

împotriva acestei hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 45.676.050 lei, reprezentând

cotă de participare și penalități de întârziere, înlăturând, din dispozitivul

sentinței, obligarea pârâtei la plata sumei de 35.299.316 lei și menținând

celelalte prevederi ale acesteia.

Spre a hotărî astfel, prima instanță de control

judiciar a reținut că, examinarea probelor administrate, astfel cum au fost

completate în apel cu expertiza contabilă, relevă că sumele de bani datorate de

pârâtă reclamantei, în baza contractului de asociere în participațiune nr. 819

din 12 aprilie 1995, încheiat între părți, totalizează 45.676.050 lei.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs

intimata reclamantă invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile

art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că

instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și a

interpretat greșit art. 2 lit. b) din contractul de asociere în participare,

prin exonerarea pârâtei de plata utilităților, critică care, conform art. 306

art. (3) C. proc. civ., poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., știut fiind că pct. 11 al acestui articol, în vechea sa redactare,

a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Recursul este nefondat.

Astfel, din examinarea art. 2 lit. b) din contractul

de asociere în participare nr. 819, încheiat între părți, la data de 12 aprilie

1995, rezultă că SC C. SA asigură achitarea la zi a sumelor datorate

furnizorilor, începând cu data încheierii contractului, pentru furnizarea

utilităților curente ale unității – (dosarul Tribunalului Prahova nr.

5852/1999).

Așa fiind, se constată că instanța de apel a

interpretat evocatul text contractual, după înțelesul său clar și lămurit,

conform voinței părților și a aplicat, cu justețe, principiul înscris în art.

969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante, cu referire la acesta.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză,

nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul intimatei reclamante SC C. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA

Ploiești, împotriva deciziei nr. 1001 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.