ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1862/COM din 1999, astfel

cum a fost modificată, SC G & I SRL Constanța a solicitat, în

contradictoriu cu A.Z.C. Constanța, A.N.T.F. S.M.F. SA București, să se

constate existența contractului de executare de servicii, pe o perioadă de cel

puțin un an de la data încetării ultimei prelungiri exprese a acestuia.

Tribunalul Constanța, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 1743/COM din 2 noiembrie 1999, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantei, cu motivarea că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele

art. 948 C. civ. și că pretențiile, privind efectuarea investițiilor, nu au

fost dovedite.

Această sentință a fost menținută de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, care, prin decizia nr. 993/COM din 7 decembrie

2000, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că,

la data încetării contractului, încetează și forța lui obligatorie și că, în ce

privește invențiile făcute, expertiza contabilă nu le-a lămurit, că nu s-a

făcut dovada acordului pârâtei și că, potrivit clauzelor contractuale,

reclamanta era obligată să facă un minim de investiții pentru a-și desfășura

activitatea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, susținând că, în mod greșit, a fost respinsă acțiunea, întrucât,

prin executarea prestațiilor, și plata acestora, în baza aceluiași contract,

constituie o prelungire tacită a convenției, cu toate efectele ce decurg din

aceasta, convenția fiind, deci, perfect valabilă.

A mai susținut că a dovedit efectuarea investițiilor

la spațiul în litigiu cu expertiza efectuată în cauză, investiții pentru care a

avut acordul pârâtei.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a

probelor administrate în cauză și a reținut, în mod corect, că pârâta nu poate

fi obligată la prelungirea sau încheierea unui nou contract de executare

servicii salubrizare vagoane, întrucât, potrivit reglementărilor în vigoare,

închirierea unui contract pentru achiziții de servicii se poate face numai prin

licitație.

Ca atare, în speță, valabilitatea contractului

inițial a expirat, părțile nu și-au exprimat acordul de voință pentru

prelungirea acestuia și, prin urmare, la data încetării contractului, încetează

și forța lui obligatorie.

Conform art. 3 din contractul părților, prestatorul

avea obligația să efectueze investiții în scopul îmbunătățirii calității

prestațiilor și creșterea productivității muncii, în baza aprobării prealabile

a beneficiarului.

În speță, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta și-a

dat acordul pentru aceste lucrări, astfel că, în mod just, instanța de apel a

reținut că pretențiile, sub acest aspect, sunt neîntemeiate.

De altfel, societatea-recurentă, conform obiectului

său de activitate, avea obligația contractuală să efectueze un minim de investiții

pentru a-și desfășura prestațiile de servicii contractate.

În consecință, Curtea constată că decizia atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316

combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G

& I SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 993 din 7 decembrie 2000 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie

2003.