ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr.415

din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă S.S. personal și intimata

pârâtă Casa de Pensii a municipiului București prin consilierul juridic F.C..

Procedura

completă.

Din

oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității declarării

recursului.

Recurenta

reclamantă S.S. a lăsat la aprecierea instanței  soluția  ce urmează a se

pronunța.

Consilierul

juridic F.C. a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 12 iulie 2002 la Curtea de Apel București, S.S. a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr.415 din 17 aprilie 2002

pronunțată de Curtea de Apel București solicitând casarea acesteia pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului, petenta a susținut că a fost persecutată politic și

rasial în perioada  septembrie 1940 – august 1944 dar că prin decizia nr.331

din 12 februarie 2001 Direcția de muncă și solidaritate socială București

reținându-se că  nu se încadrează în Decretul-Lege nr.118/1990 i s-a respins

cererea.

A

mai precizat că prin decizia nr.27 din 17 decembrie 2001 Casa de pensii a

municipiului București – Comisia pentru aplicarea Legii nr.367/2001 a respins

cererea petentei care a cerut să se stabilească calitatea sa de beneficiar al

Legii nr.367/2001 de  completare a Legii nr.189/2000 de aprobare a Ordonanței

Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice.

S-a

reținut că pe de o parte cererea nu se încadrează în persecuția prevăzută expres

de Legea nr.189/2000 iar pe de altă parte, dovedirea situațiilor prevăzute

expres de Legea nr.189/2000 se face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, conform art.8 din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat și completat.

Împotriva

acestei decizii petenta a formulat acțiune în contencios administrativ care a

fost  respinsă prin sentința  civilă nr.415 din 17 aprilie 2002 de Curtea de

Apel București.

S-a

reținut că cererea petentei nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea

nr.189/2000 respectiv lit.c „a fost strămutată în altă localitate decât cea de

domiciliu”.

S-a

mai reținut că la data pronunțării deciziei nr.330 din 12 februarie 2001,

intervenise Legea nr.189/2000, însă cererea reclamantei trebuia să urmeze

legea în vigoare momentul sesizării comisiei conform principiului „tempus regit

actum”.

Această

sentință a fost comunicată  petentei, potrivit dovezii aflată la fila 24 dosar

nr.381/2002 al Curții de Apel București la data de 21 iunie 2002.

Împotriva

sentinței, petenta a declarat recurs la 12 iulie 2002 deci peste termenul de 15

zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă astfel încât recursul fiind

tardiv va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr.415 din 17 aprilie 2002

a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca tardiv.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.