ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr.415 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă S.S. personal și intimata pârâtă Casa de Pensii a municipiului București prin consilierul juridic F.C.. Procedura completă. Din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului. Recurenta reclamantă S.S. a lăsat la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța. Consilierul juridic F.C. a solicitat respingerea recursului ca tardiv declarat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iulie 2002 la Curtea de Apel București, S.S.

a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.415 din 17 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, petenta a susținut că a fost persecutată politic și rasial în perioada septembrie 1940 – august 1944 dar că prin decizia nr.331 din 12 februarie 2001 Direcția de muncă și solidaritate socială București reținându-se că nu se încadrează în Decretul-Lege nr.118/1990 i s-a respins cererea.

A mai precizat că prin decizia nr.27 din 17 decembrie 2001 Casa de pensii a municipiului București – Comisia pentru aplicarea Legii nr.367/2001 a respins cererea petentei care a cerut să se stabilească calitatea sa de beneficiar al Legii nr.367/2001 de completare a Legii nr.189/2000 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. S-a reținut că pe de o parte cererea nu se încadrează în persecuția prevăzută expres de Legea nr.189/2000 iar pe de altă parte, dovedirea situațiilor prevăzute expres de Legea nr.189/2000 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, conform art.8 din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat și completat.

Împotriva acestei decizii petenta a formulat acțiune în contencios administrativ care a fost respinsă prin sentința civilă nr.415 din 17 aprilie 2002 de Curtea de Apel București. S-a reținut că cererea petentei nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea nr.189/2000 respectiv lit.c „a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”. S-a mai reținut că la data pronunțării deciziei nr.330 din 12 februarie 2001, intervenise Legea nr.189/2000, însă cererea reclamantei trebuia să urmeze legea în vigoare momentul sesizării comisiei conform principiului „tempus regit actum”. Această sentință a fost comunicată petentei, potrivit dovezii aflată la fila 24 dosar nr.381/2002 al Curții de Apel București la data de 21 iunie 2002. Împotriva sentinței, petenta a declarat recurs la 12 iulie 2002 deci peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă astfel încât recursul fiind tardiv va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței civile nr.415 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca tardiv. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.