ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8909/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.A. a formulat acțiune la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, înregistrată sub nr. 3598 din 7 noiembrie 2003, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să se anuleze hotărârea pârâtei, nr. 8108/7160 din 24 septembrie 2003, în sensul de a fi obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre și să îi recunoască calitatea și drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - iunie 1942, când a fost refugiat.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8108/7160 din 24 septembrie 2003 și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - iunie 1942. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului a fost dovedită cu actele depuse, și anume, foile matricole, astfel că urmează a se reține că în perioada iunie 1940 - iunie 1942, acesta a fost refugiat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a criticat hotărârea, în sensul că este nelegală, fiind stabilită o perioadă în contradicție cu Legea nr. 189/2000.

Recursul este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Este de reținut că legea a prevăzut corect și expres, o anume perioadă de timp, limitată între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În raport cu această prevedere clară a Legii nr. 189/2000, se constată că instanța de fond sesizată, cu nesocotirea acestei dispoziții, a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat, pe o perioadă începând cu luna iunie 1940, ceea ce este nelegal.

Înalta Curte de Casație, în raport cu această constatare, urmează să admită recursul și să modifice sentința atacată, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că perioada de refugiu este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - iunie 1942, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentințe nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că perioada este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - iunie 1942. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.