ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La 27 octombrie 2000 SC I.T.C. SRL, cu sediul în București,
sectorul 6, a chemat în judecată Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului, cu sediul în București, fost Fondul
Proprietății de Stat, solicitând a se dispune reducerea prețului pachetului de
acțiuni al SC T.A. SA, cumpărat de la pârâtă, de la 5.144.707.500 lei, la
1.790.147.625 lei, reprezentând 35% din prețul de adjudecare, precum și
exonerarea reclamantei de plata datoriilor față de pârâtă, în sumă de
3.262.000.000 lei, prevăzute la art. 8.7 lit. c) din contractul încheiat cu
aceasta, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că
pârâta a supraevaluat acțiunile vândute prin neluarea în calcul a datoriilor
neplătite și a majorărilor ce grevau patrimoniul SC T.A. SA (2.380.133.000 lei)
a penalităților de întârziere datorate de aceasta (9.216.532.000 lei) și a
ipotecii ce greva 56.648,82 mp din terenul societății.
Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința
civilă nr. 369 din 22 ianuarie 2001, a respins excepția necompetenței materiale
a instanței, formulată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantei, a dispus
reducerea prețului vânzării pachetului de acțiuni de la 5.144.707.500 lei, la
1.790.147.625 lei și a obligat pârâta la 57.265.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a apreciat că bunul vândut
era afectat de vicii ascunse, constând în debitele ce afectau patrimoniul
societății, așa încât acțiunea întemeiată pe prevederile art. 1352 – 1354 C.
civ. este admisibilă.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva
sentinței, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1216 din 17
septembrie 2001 a secției a V-a comercială a Curții de Apel București.
Prin aceeași hotărâre a fost admis
apelul reclamantei, a fost anulată în parte sentința, a fost admis capătul de
cerere privind clauza 8.7 lit. c) din contractul încheiat de părți și a fost
exonerată pârâta de plata datoriei către reclamantă, în sumă de 3.262.000 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței
au fost menținute.
Instanța de apel a înlăturat
susținerile pârâtei, constând în aceea că nu are culpă contractuală legată de
datele și informațiile legate de bunurile vândute și în aceea că nu sunt
întrunite cerințele art. 1352 - 1354 C. civ., pentru a răspunde cu privire la
acțiunile vândute.
Ca urmare a constatării prezentării
eronate a situației financiare a SC T.A. SA, instanța a apreciat, ca întemeiată,
cererea de exonerare a reclamantei de a plăti datoriile societății către stat,
în sumă de 3.262.000.000 lei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
constând în aceea că s-a reținut în mod greșit că acțiunile vândute ar fi
afectate de vicii ascunse, situația patrimoniului societății nefiind identică
cu situația capitalului social al societății, a cărei exprimare se reflectă în
acțiunile emise.
Criticile sunt întemeiate.
Părțile au convenit asupra
cumpărării unor acțiuni deținute de pârâtă la SC T.A. SA, ca expresie a
procesului de privatizare integrală a societății.
Acțiunile, conform art. 91 din Legea
nr. 31/1990, sunt expresia capitalului social subscris de acționari, care nu se
confundă cu patrimoniul societății.
Art. 93 din Legea nr. 31/1990 stabilește,
de altfel, că noțiunea de patrimoniu al societății nu are legătură cu acțiunile
emise, acestea reflectând, în totalitatea lor, doar valoarea capitalului
social.
Diferența dintre patrimoniul
societății și capitalul social este netă și ea se deduce cu claritate din
articolul 3 al legii, ca și din art. 18 - 20 ale Legii nr. 15/1990, privind
organizarea societăților comerciale, texte din care rezultă că patrimoniul
societăților comerciale constituie proprietatea acestora.
Vânzându-și acțiunile în cadrul unei
activități generale, pârâta a transmis reclamantei dreptul de proprietate
asupra acestora, astfel încât nici vânzătoarea și nici cumpărătoarea neavând,
anterior acestei operații și nedobândind după încheierea ei, dreptul de
proprietate asupra patrimoniului societății, ci numai cote din capitalul
social, care sunt fixe, neschimbate în urma vânzării.
Ca atare, reclamanta nu poate
susține că i s-au transmis bunuri cu vicii ascunse, pentru ca, în cauză, să fie
aplicabile prevederile art. 1352 - 1354 ale C. civ.
Se poate susține, însă, faptul că,
dacă reclamanta ar fi cunoscut situația reală a debitelor societății, pentru că
ipoteca nu înseamnă o diminuare a patrimoniului, ci numai o garanție pentru
obținerea fondurilor necesare normalei activități, nu ar fi cumpărat aceste
acțiuni.
Această împrejurare naște dreptul la
o acțiune în anularea vânzării pentru vicii de consimțământ, nepromovată, însă,
de reclamantă.
Pentru motivele arătate, acțiunea
reclamantei nu poate avea nici caracter redhibitoriu, pe lângă faptul că
această acțiune ar fi prescrisă, conform art. 1359 C. civ. și art. 9 și 26 din
Decretul nr. 167/1958.
În raport cu cele mai sus arătate,
recursul pârâtei este admisibil, conform art. 312 C. proc. civ., urmând a se
modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului aceleiași părți,
schimbării sentinței primei instanțe și respingerii acțiunii reclamantei.
Apelul reclamantei, declarat
împotriva aceleiași sentințe, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta,
A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 1216 din 17 septembrie 2001 a
Curții de Apel București, secția a V a comercială, pe care o modifică, în
sensul că admite apelul aceleiași părți, împotriva sentinței civile nr. 369 din
29 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială. Schimbă sentința,
în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC I.T.C. SRL București.
Respinge, ca nefondat, apelul
reclamantei, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 16 aprilie 2003.